Chitit sau chitic? Ambele cuvinte sunt corecte… în funcție de context. Aspect pe care eu însă l-am ignorat toată viața, după cum aveam să descopăr, absolut îngrozită, zilele trecute.
Am luat DOOM 3 în brațe cu gândul să verific dacă nu cumva ne-am trezit cu o nouă variantă pentru “chou a la crème”, biata prăjitură pe care o vezi botezată în toate felurile atunci când intri în cofetării. (Că de aceea vă și zic: nu mai intrați! Ca să nu vă enervați! Și nici nu vă îngrășați! Așa că nu ezitați să mă urmăriți și pentru alte diete la fel de originale!)
Liniștită că tot cu “chou a la crème” am rămas, dau să închid dicționarul când privirea îmi cade pe coloana alăturată și… încremenesc. Căci iată ce zăresc:
Chitic?! Cum adică “a tăcea chitic”?! Eu toată viața am spus că “tac chitit”! Sau că sunt chitită să tac – pentru mine era unul și același lucru! Cum “chitic”?!!!!! Simt că mă ia cu amețeala! Adică până la frumoasa vârstă pe care o dețin m-am făcut grav de ras de fiecare dată când am folosit expresia?! Păi, nu mai bine tăceam eu, poftim!, chitic și nu mai spuneam nimic?!!
După căutări înfrigurate în toate dicționarele pe care le dețin, concluzia e clară: da, în capul meu a fost o varză totală. Niciodata n-am fost atentă când altcineva a pronunțat corect “chitic”. Nimeni nu m-a corectat când eu am spus greșit “a tăcea chitit”.
CORECT: a tăcea chitic
GREȘIT: a tăcea chitit
Cuvântul se integreaza firesc în expresie când aflu ce înseamnă, căci “chitic” este un regionalism folosit ca nume generic pentru diferite varietăți de pește mărunt sau de pește neajuns la maturitate. Prin urmare, dacă taci chitic ești mut ca peștele.
Al doilea șoc: “chitit” nu înseamnă ce credeam eu, vai!
Tristă și neconsolată, ma pregătesc să pun toate dicționarele la loc, când nu știu ce-mi vine (că așa n-am astâmpăr câteodată) și caut și definiția cuvântului “chitit”. Cred că am vrut să-mi iau adio sau ceva!
Și… am al doilea șoc lexical pe ziua de azi. Căci chitit nu înseamnă “determinat, decis, hotărât” cum credeam eu! Eu ziceam “sunt chitită să țin cură de slăbire” (că tot a venit vorba…) în sensul că “gata, m-am hotărât, nu mă mai ating de mancare, jur, îmi cos gura etc etc!”
Când colo, conform dicționarului, chitit înseamnă “socotit, chibzuit”!!! Doamne, dar îl folosește cineva cu acest sens?!!! Desigur, am verificat și definiția verbului “a chiti”, încercând să-mi dau seama de unde și până unde tot haosul acesta din capul meu!
Nu, pur și simplu, n-am nicio explicație! Dar nici că mai deschid vreun dicționar în perioada următoare! Cine știe ce grozăvie mai descopăr!
Voi cu ce greșeli de genul acesta “vă mândriți”?
