A avea memorie de elefant este o expresie foarte cunoscută, dar pe care mulți români o folosesc greșit, necunoscându-i adevăratul sens.
Când se spune despre cineva că “are memorie de elefant”, pare că sensul este unul laudativ, că face referire la o memorie foarte bună, excepţională. Și aceasta pentru că mulți vorbitori asociază dimensiunea animalului cu o ținere de minte pe măsură, cu o capacitate mare de a memora informații.
De fapt, “a avea memorie de elefant” este un calc lingvistic după expresia franţuzească ”avoir une mémoire d’éléphant”. Adică s-a preluat, din limba de origine, structura expresiei şi s-au tradus elementele componente. Numai că, dacă în franceză “memorie de elefant” înseamnă, într-adevăr, a avea o memorie de excepție, în română nu a fost preluat şi sensul expresiei.
Potrivit DEX şi aşa cum se consemnează şi în “Marele dicţionar de neologisme” al limbii române, revizuit şi publicat în anul 2000, “a avea memorie de elefant” înseamnă “a fi ranchiunos, răzbunător, a nu uita un rău făcut de cineva”.
Este adevărat că şi pentru a purta ranchiună cuiva este nevoie de memorie bună, dar este evident că varianta românească a expresiei are o conotaţie negativă. În niciun caz, dacă vrem să facem un compliment cuiva în legătură cu faptul că are o memorie foarte bună, nu-i vom spune că are “memorie de elefant”.
„A plânge cu lacrimi de crocodil” – altă expresie întrebuinţată greşit
A plânge cu lacrimi de crocodil (A vărsa lacrimi de crocodil) este o expresie care se refera la o durere făţarnică, la o suferinţă nesinceră, manifestată cu scopul ipocrit de a păcăli, de a induce în eroare, de a stârni compasiunea cuiva, prin viclenie.
Originea acestei expresii este foarte îndepărtată şi se regăseşte într-o legendă antică din zona Nilului, în care se povesteşte că, în vremuri îndepărtate, înfricoşătoarele reptile recurgeau la un vicleşug pentru a găsi mai uşor hrană.
Astfel, crocodilii se aşezau pe malul fluviului, imitând plânsul omului, prefăcându-se că suferă. În momentul în care cineva, înduioşat, încerca să afle cine plânge și se apropia, era devorat.
Cu toate acestea, în ultimii ani expresia a migrat de la sensul ei iniţial, fiind utilizată de multe ori greşit. Scriitorul Radu Paraschivescu a explicat cum a funcţionat mecanismul confuziei în cazul acestei expresii.
”Cum crocodilul este un animal masiv, semenii noştri care deduc mai mult decât citesc îşi spun că şi lacrimile lui trebuie să fie pe măsură: mari, grele, ditamai stropii săraţi! Şi-atunci, continuă ei raţionamentul – repet, un raţionament plecat dintr-o premisă falsă – , lacrimile de crocodil ar fi, chipurile, expresii zguduitoare ale părerii de rău”, explică scriitorul.
Folosirea eronată a expresiei „a plânge cu lacrimi de crocodil”, subliniază scriitorul Radu Paraschivescu, a dus la formarea unei alte expresii anapoda: „a râde cu lacrimi de crocodil”: ”Avem aici versiunea expandată (şi incorectă) a expresiei „a râde cu lacrimi”, care poate fi înlocuită de „a râde cu poftă”, „a hohoti”, „a râde cu gura până la urechi”, „a muri de râs” sau „a se sparge de râs”.
