La finalul romanului, în ʺNota autorului și mulțumiriʺ, John Scalzi face următoarea mărturisire: ʺSocietatea pentru protecția Kaiju nu este, și spun asta fără nicio intenție de jignire, un roman ca o simfonie melancolică. Este un cântecel pop. Este menit, din capul locului, să fie ușurel și captivant, cu trei minute de cârlige și refrene pe care să le cânți împreună cu el, iar după ce ai terminat, să-și continui ziua purtând, sper, un zâmbet pe fațăʺ. Ei bine, pentru mine chiar așa a fost. De fapt, cam așa sunt majoritatea romanelor lui Scalzi care au ajuns în biblioteca mea: relaxante, captivante și ușor amuzante.
