Autor: Christopher Hitchens
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Litera
Anul apariției: 2012
Traducere: Patricia Neculae
Christopher Hitchens, pe care mulţi îl cataloghează drept ateu extremist, nu e deloc extremist. E un tip foarte documentat, care, culmea!, nu propovăduieşte antireligia. El îţi prezintă la obiect minciunile, înşelătoriile pe care se bazează credinţa şi atrocităţile înfăptuite în numele ei de secole bune.
Adică, ia, citeşte şi hotărăşte tu dacă mai poţi să înghiţi “bullshitul” popilor! În plus, n-a pornit în viaţă ca ateu, ci a îmbrăţişat, pe rând, forţat de împrejurări sau dornic să experimenteze, în diverse etape din viaţă, mai multe religii. Până s-a convins că toate sunt găunoase.
Înainte de-a citi “Dumnezeu nu este mare. Cum otrăveşte religia totul”, respingeam organic biserica şi tot ce reprezintă ea, din motive care multora ne sunt clare. Cred că biserica e o instituţie condusă de interese financiare şi care tolerează pedofilia, biblia este creaţia oamenilor, nu a vreunei divinităţi, iar treaba aia cu “crede şi nu cerceta” este o insultă pentru intelect.
Mă deranjau prea multele interdicţii de a spăla, mânca, bea şi face sex în anumite zile, “că-l mânii pe Dumnezeu”. Spectacolul grotesc pe care-l oferă “enoriaşii” care pupă cadavre rebotezate “moaşte”. Ameninţarea iadului pentru orice. Uşurinţa cu care popii “iartă” dacă suma e corectă. Enoriaşii care ştiu să bată cruci plini de smerenie, dar şi să te blesteme cu o ură extremă mânjită pe chip, dacă nu te încadrezi în tiparele lor.
Cartea poate fi cumpărată online de AICI, de AICI
“Dumnezeu nu este mare”, un veritabil curs intensiv necosmetizat despre religie de-a lungul secolelor
Într-o dispută cu vreun habotnic pe marginea religiei n-aş intra, pentru simplul fapt că nu ar avea finalitate şi ar fi o pierdere de timp. Dar dacă m-ar închide cineva într-o cameră cu un astfel de credul – pardon, credincios -, acum aş avea argumente din categoria “artileria grea” pentru a-i combate prostiile “dumnezeieşti”. Cartea lui Christopher Hitchens este un veritabil curs intensiv necosmetizat despre religie de-a lungul secolelor.
Nu-ţi ascund că vei rămâne cu un gust amar. Dacă te pasionează subiectul religie, s-ar putea să cunoşti multe (sau măcar unele) dintre faptele prezentate în carte. Dacă nu, vei descoperi, printre altele, cum s-a implicat biserica în finanţarea criminalilor de război sau cum s-au aliat, sinistru, evreii cu fasciştii… Hitchens ne dă multe exemple, dar poate cel mai grăitor este al Papei Pius al XII-lea, care în 1939 i-a scris lui Hitler asigurându-l de susţinerea Vaticanului şi spunându-i că se roagă pentru progresul poporului german pe toate planurile.
Cum sunt prezentați Dalai Lama și Gandhi în “Dumnezeu nu este mare”?
O stare de greaţă te-ar putea încerca şi când vei descoperi “epifania” celui de-al treilea patriarh al bisericii din România. “«Hristos este omul nou. Omul este sovietic. Deci Hristos este omul sovietic» – spunea patriarhul român Iustinian Marina. Oameni precum Marina sunt, fără îndoială, jalnici şi demni de milă, dar atitudinea lor nu este, în principiu, cu nimic mai condamnabilă decât nenumăratele pacte între biserică şi imperiu, biserică şi monarhie, biserică şi fascism şi dintre biserică şi stat (…)”.
După o gură de apă rece şi o pastilă antivomitivă, să trecem la alţi “sfinţi” cărora Hitchens le deconspiră mizeria morală. Dalai Lama, care ar fi primit cu braţele deschise testele nucleare ale guvernului indian. Mahatma Gandhi, care milita pentru întoarcerea Indiei la o societate de tip rural şi aproba folosirea violenţei când considera că serveşte scopurilor sale. Sau Maica Tereza, care a declarat că prezervativele şi pilulele anticoncepţionale sunt arme ale crimei şi a militat împotriva divorţului, ca mai apoi să declare, ipocrit, că speră ca Diana, prietena ei, să fie mai fericită după ce scapă din căsnicia lipsită de satisfacţii cu prinţul Charles…
Hitchens îi dedică Maicii Tereza o carte întreagă
Acum am descoperit că Maicii Tereza, care ar urma să fie sanctificată de Papă, pe baza unor miracole îndoielnice, Hitchens i-a găsit muuuuult mai multe bube, aşa că a decis să-i dedice o carte întreagă. În “The Missionary Position. Mother Teresa in Theory and Practice”, autorul vorbeşte despre goana ei după faima mondială şi despre cum a luat bani în numele săracilor, doar pentru a face mai apoi să dispară în mod misterios aceste sume…
L-am găsit în paginile cărţii şi pe “credinciosul” Osho, filosoful de serviciu al piţipoancelor pline de sclipici şi al băieţilor de bani gata, care se dau docţi pentru că ar fi descoperit “zicerile” acestui fals guru indian. Individul, născut Chandra Mohan Jain, şi-a luat numele Bhagwan Sri Rajneesh (Bhagwan înseamnă dumnezeu sau dumnezeiesc, iar Sri, sfânt) şi şi-a deschis un ashram în Pune, unde îşi îndemna discipolii să renunţe la toate bunurile materiale.
Osho, demascat ca escroc
După ce a fost demascat ca escroc şi s-a descoperit ce avere adunase (avea colecţie de Rolls-Royce!), acoliţii lui au declarat că “trupul lui Bhagwan a fost răpus de câteva alergii”. În realitate, Bhagwan s-a mutat în Oregon, SUA, unde s-a “reîncarnat” ca Osho.
Când i s-a aflat adevărata identitate, a declarat că s-a mutat din cauza presiunilor la care a fost supus de guvern şi de grupările religioase tradiţionaliste şi după ce, vezi doamne, un hinduist fanatic ar fi atentat la viaţa lui… N-a făcut nici o referire la faptul că şi-ar fi înscenat moartea.
Mă opresc aici cu exemplele de acest gen, dar Hitchens mai are câteva în bagaj, pe care le vei descoperi cu la fel de puţină plăcere. Toate persoaneje sunt la fel de ipocrite şi de fanatice, cu un plus de cruzime când se află în fruntea unor grupări ce propovăduiesc “cuvântul domnului”, şi ucid cu aceeaşi fervoare.
Cu siguranţă vei vedea altfel lumea la final. Hitchens îţi dă un filtru prin care să priveşti evenimentele şi o sită prin care să cerni pentru a afla adevărul din spatele poveştilor.
Întotdeauna am fost atrasă de istoria religiei fie adevăr sau ficțiune , deoarece sunt puncte de vedere diferite.
Sunt ortodoxa sunt de acord cu anumite reguli, altfel am avea un haos mai mare decât e deja în rândul lumii, doar ca a fi credincios nu înseamnă să fi și orb sau prost
Dumnezeu spune sa fi credincios dar nu tâmpit.
Din pacate, Vero, sunt atatia orbi, prosti si tampiti, ca sa-ti preiau sintagmele, in randul credinciosilor cei mai ferventi, ca simpla asociere cu ei ajunge sa te infioare.