Ca de obicei, după ce “scap” la cumpărături de cărţi, nou-venitele stau câteva zile pe masa din living.
Iar în aceste zile eu tot mă învârt în jurul lor: de care să mă apuc mai întâi, că le-aş citi pe toate în acelaşi timp?!!! Aşa că, acum că avem blogul 🙂 , o parere de la tine e binevenită: cu ce să încep? Şi de ce 🙂 ?
Până voi primi sfaturile tale, să-ţi explic puţin şi cum am alcătuit “lista de cumpărături”.
Două cărţi pe care le-am achiziţionat pentru a le dărui
- “Mic dejun la Tiffany” de Truman Capote. După ce am menţionat-o în “Cauţi un cadou pentru un iubitor/o iubitoare de pisici? 5 cărţi perfecte de dăruit + DOUĂ PE CARE TREBUIE SĂ LE EVIŢI!!!”), o colegă, mândra proprietară a 3 (zice ea)/zeci (mi s-au părut mie când am fost la ea în vizită) astfel de feline, mi-a spus că e tentată de “Mic dejun…” şi de “Coraline”. Şi cum vine ziua ei de naştere, am zis să-i îndeplinesc dorinţa.
- “Pervertirea” de Cristina Nemerovschi. “Când îţi mai comanzi cărţi, poţi să mi-o iei şi mie?”, m-a rugat un prieten, luându-mă prin surprindere, pentru că îl ştiu atât de ocupat încât, deşi şi-ar dori, nu mai apucă să deschidă o carte. Degeaba l-am descusut, n-am putut afla de ce i-a căşunat pe volumul acesta despre care eu nu ştiu nimic. Dar nimic! Însă, dacă tot vine (şi) ziua lui, am de gând să i-l fac cadou şi, după ce-l citeşte, poate îl conving să-l recenzeze pentru anaarecarti.ro, că Slavă Domnului!, condei are… Să vedem!
Şi acum să trecem la lista personală!
“Du-te şi pune un străjer” de Harper Lee. Volumul continuă, două decenii mai târziu, evenimentele din “…Să ucizi o pasăre cântătoare” de aceeaşi autoare. Acum eu nu ştiu ce-a fost cu “…Să ucizi…”, dar mi-a ramas în suflet. Fiind o carte mult-lăudată şi premiată, m-am apucat de ea cu destul scepticisim şi am sfârşit prin a o citi de vreo două-trei ori. Şi o voi mai citi acum o dată, înainte să încep “Du-te şi pune un străjer”.
Cum o promovează editura: “Jean Louise Finch – mai cunoscută după porecla ei, Scout – se întoarce în Maycomb, Alabama, să-şi viziteze tatăl, pe Atticus, acum atins de bătrâneţe şi de boală. Pe fondul luptei pentru drepturile şi libertăţile civile care zguduie Sudul Statelor Unite, Jean Louise descoperă adevăruri tulburătoare despre familia sa, despre oraşul în care a copilărit şi despre oamenii care îi sunt dragi. Amintirile revin în valuri, iar valorile şi opiniile ei sunt serios zdruncinate. Du-te şi pune un străjer readuce în scena multe dintre personajele romanului …Să ucizi o pasăre cântătoare. Romanul surprinde în chip magistral zbuciumul unei tinere şi al unei lumi care trebuie să depăşească iluziile trecutului.”
“Un apartament la Paris” de Michelle Gable
“Un apartament la Paris” de Michelle Gable. Recunosc, nu ştiu nimic despre scriitoare, m-a atras în schimb subiectul… Pendularea literară între două epoci diferite pe mine m-a fascinat întotdeauna, iar dacă povestea din trecut îmi prilejuieşte şi întâlnirea cu figuri celebre din orice domeniu, deja cartea urcă pe primele locuri pe lista mea de interes.
Cum o promovează editura: “Două povești se întâlnesc în Un apartament la Paris. Una din La Belle Epoque, alta din lumea contemporană. Pornind de la fapte istorice, una urmărește spectaculosul jurnal al lui Marthe de Florian, celebră demimondenă a Parisului de la sfârșitul veacului al XIX-lea. Cealaltă, viața unei experte în mobilă europeană de la casa de licitații Sotheby’s, April Vogt.
Pe măsură ce April, ajutată de un seducător avocat parizian, descoperă secretele vieții tumultuoase a lui Marthe, o întreagă epocă, strălucitoare și frământată, se conturează. Sunt aduse în prim-plan figurile unor personaje cunoscute, precum pictorul Giovanni Boldini. Dar și locuri sau cafenele din vechiul Paris: Maxim’s, Café Zephyr, Folies Bergères, Opera Garnier, Pigalle.”
O carte cumpărată de dragul… traducătorului
“Moartea la Deptford” de Anthony Burgess. Reprezintă o premieră pentru mine deoarece motivul pentru care am cumpărat-o nu este nici autorul, nici titlul, ci… traducătorul. Recenzia la “Ochii doamnei mele” îţi va lămuri pe deplin această situaţie neobişnuită.
(Recunosc, Shakespeare e o slăbiciune a mea. Şi nu neapărat pentru ce-a ieşit de sub pana lui… ba chiar îmi amintesc că una din cele mai dezamăgitoare note din facultate am primit-o la un examen unde “îmi picase” o piesă a sa.)
Cum o promovează editura: nici nu mă interesează, atâta vreme cât sub titlu scrie: “Traducere de George Volceanov”!
“Jurnalul Annei Frank”. Recunosc, e o carte de care m-am ferit până acum din motive… emoţionale. Desele călătorii pe care le-am făcut în ultimii 20 de ani, din raţiuni personale, în Israel mi-au dezvoltat o sensibilitate anume faţă de tot ce ţine de istoria evreilor.Iar destinul cutremurător al Annei Frank m-a făcut deseori să mă întreb dacă aş rezista, fără să plâng, să-i citesc jurnalul.
Cum o promovează editura: …dar are vreo importanţă?
“Foamea” de Knut Hamsun, supranumit „Dostoievski norvegian“
“Foamea” de Knut Hamsun. Un cititor atent al blogului nostru mi-a atras într-o zi atenţia (mulţumesc!) că desele mele văicăreli privindu-i pe laureaţii Nobel pentru Literatură ar trebui nuanţate. În fond, insatisfacţia mea îi vizează exclusiv pe câştigătorii de dată recentă, care, consider eu, ar trebui să mulţumească pentru premiu unei conjucturi socio-politice şi mai puţin talentului lor. Cititorul nostru are dreptate! Şi pentru că am interpretat observaţia lui ca pe o provocare, în momentul în care am ieşit “la cumpărături de cărţi” pe site-urile de profil, poftim!, am şi luat volumul lui Knut Hamsun (Nobel pentru literatură în 1920).
Cum o promovează editura: “Knut Hamsun este supranumit „Dostoievski norvegian“. Foamea e considerat unul dintre cele mai importante romane moderniste, anticipând şi influenţând multe opere de ficţiune, de la Joyce şi Kafka la Camus. Pe străzile din Christiania (Oslo de astăzi), un tânăr scriitor trăieşte cu spaima că oricare zi poate fi ultima.
O înfometare continuă
Fără alte mijloace de subzistenţă în afara propriei înzestrări literare, personajul îşi petrece timpul încercând să supravieţuiască înfometării perpetue la care se autosupune. El nu acceptă nicio soluţie de compromis ce presupune un act lipsit de etică, la limita dintre luciditate şi nebunie.
Animat de un puternic impuls vital, primind la răstimpuri, de la ziarul local unde publică uneori un articol, sume modice care îl ajută să-şi plătească o chirie modestă şi să se hrănească cât de cât, reuşeşte să se salveze de la extincţie. Diferitele întâmplări traumatizante prin care trece şi ostilitatea mediilor sociale pe care le traversează, strania poveste de dragoste care îi aprinde flacăra speranţei aruncându-l apoi în neagra disperare sunt încercări spirituale din care personajul va ieşi biruitor.”
“Rătăcirile lui Herman Melville” de Jay Parini
“Rătăcirile lui Herman Melville” de Jay Parini. O carte DESPRE un scriitor celebru?! Iar scriitorul e creatorul lui Moby Dick?! Nici n-avem ce să discutăm, TREBUIE s-o citesc!
Cum o promovează editura: “În romanul lui Jay Parini, Herman Melville, personalitate vulcanica, saturniană, e deopotrivă figura paternă autoritară de care fiii săi nu reuşesc niciodată să se apropie, dar şi un partener de viaţă introvertit şi uneori agresiv. El va sfârși prin a transforma afecţiunea soţiei sale, Lizzie, şi fascinaţia resimţită de aceasta în tinereţe faţă de viaţa lui aventuroasă în compasiune amestecată cu teamă.
Culisele întunecate ale vieţii lui Melville
Însă dincolo de nebuloasa unei existenţe cotidiene frământate şi înnegurate se conturează opera impresionantă a unuia dintre cei mai importanţi scriitori ai secolului al XIX-lea.
Narat pe mai multe planuri şi din multiple perspective, glisând între tărâmurile exotice de la tropice (precum insulele Marchize, unde Herman Melville trăieşte o vreme printre canibali) şi New York, romanul dezvăluie treptat culisele întunecate ale vieţii şi operei unui autor ale cărui detalii biografice au rămas mai degrabă un mister pentru exegeţii săi.”
Cartea secretă a Fridei Kahlo – Pictura e una din marile mele pasiuni
“Cartea secretă a Fridei Kahlo” de F. G. Haghenbeck. Pictura e una din marile mele pasiuni, dupa cum ştii deja dacă ai mai vizitat blogul nostru până acum. Dar cum în jocul acesta mie mi s-a rezervat un loc pe margine, nefiind în stare să desenez nici măcar un copac (ufffff!), mă mulţumesc să admir operele celor talentaţi şi… să citesc despre ei.
Cum o promovează editura: „Dintre toate locurile casei, bucătăria era inima ce o făcea să palpite, transformând o clădire inertă într-o fiinţă vie. Mai mult decât o simplă locuinţă, Casa Albastră era sanctuarul, refugiul şi altarul stăpânei sale. Casa Albastră era Frida. În ea strângea amintiri ale trecerii sale prin viaţă. Era un loc unde convieţuiau fără probleme portretele lui Lenin, Stalin, Mao Zedong cu catapetesme rustice ale Fecioarei de Guadalupe.“ Acolo vor intra, în timp, Diego Rivera, Trotki, Hemingway, Dalí, Henry Miller.
Cartea Plantei de Mentă, descoperită printre obiectele personale ale pictoriței
Acolo se vor trăi iubirile, acolo se va înfrunta moartea, acolo se va desena povestea… Cartea Plantei de Mentă, un carneţel negru, s-a descoperit cândva printre obiectele personale ale Fridei Kahlo. Era o colecţie de reţete culinare după care se pregăteau ofrandele cu ocazia Zilei Morţilor. Inspirat de această mărturie emoţionantă, F.G. Haghenbeck a început să reconstituie viaţa celebrei pictoriţe. Biografie şi ficţiune, poveste şi istorie, Cartea secretă a Fridei Kahlo desenează destinul implacabil al unei artiste, al unei femei, al unui spirit tulburat.
