Lista de Yomi Adegoke este una dintre cele mai noi apariții editoriale din Colecția Fiction Connection a editurii Trei, iar noi îți oferim azi un fragment din romanul de debut al scriitoarei britanice de origine nigeriană,
Despre ce e vorba în Lista?
Ola Olajide, o celebră jurnalistă, se va căsători peste o lună cu iubirea vieții sale. Tânără, frumoasă, femeie de succes, ea și logodnicul ei, Michael, sunt considerați „cuplul ideal“ pe rețelele de socializare și par să aibă tot ce-și doresc. Într-o dimineață însă, amândoi primesc același mesaj: „O, Doamne, ai văzut Lista?“
O listă conținând numele unor persoane cărora li se aduc online acuzații anonime de hărțuire și agresiune fizică. În mod obișnuit, Ola ar fi fost prima care să susțină o asemenea listă — ar fi redistribuit-o, ar fi cerut ca bărbații respectivi să fie concediați, ar fi scris numeroase articole pe această temă. Doar că acum, în această postare virală, apare și numele lui Michael.
Viitorul lor este în joc, iar Ola îi dă lui Michael un ultimatum, cerându-i să-și dovedească nevinovăția până în ziua nunții. Care este adevărul? Va reuși relația lor să treacă acest test?
Ce ecouri a avut romanul în presa internațională
„Un roman puternic… Adegoke oferă o imagine profundă și adesea înfiorătoare a puterii rețelelor de socializare, evidențiind graba de a judeca din mediul online și granițele volatile dintre vinovăție și nevinovăție.“ – The Guardian
„Un coșmar social captivant.“ – The Observer
„Amuzantă și provocatoare… Incandescentă… O poveste de dragoste din vremurile noastre.“ – Harper’s Bazaar
„Yomi Adegoke abordează un subiect delicat cu abilitate și rafinament, iar rezultatul este un roman genial, captivant din punct de vedere emoțional, la fel de tensionant ca un thriller și la fel de convingător.“ – The Irish Times
„O lectură captivantă despre fața întunecată a rețelelor de socializare.“ – Stylist
O poveste care îți amintește că în spatele oricărei rețele de socializare se află o ființă umană. – Marie Claire
Cine este Yomi Adegoke
Yomi Adegoke, jurnalistă și scriitoare britanică de origine nigeriană, a publicat articole pentru The Guardian, The Independent și British Vogue. A fost gazda podcastului Women’s Fiction Prize. În 2018, a scris în colaborare cartea Slay In Your Lane (bestseller Sunday Times).
Este laureată a premiilor Groucho Maverick și Marie Claire Future Shaper, iar în 2021 a fost inclusă pe lista Forbes 30 under 30.
Evening Standard a apreciat-o drept una dintre cele mai influente persoane din Londra. Lista (2023) este romanul ei de debut.
Lista de Yomi Adegoke – Fragment în premieră
Titlu original: The List
Traducere: Anca Bărbulescu
Era cazul să spună ceva? Majoritatea bărbaților prezenți se dovediseră a fi niște caractere infecte, dar nu era posibil să fie el singurul care observa cât de bolnavă era paralela. Cum puteau să pună pe același palier niște bărbați negri închiși pe nedrept, cu niște agresori sexuali în serie, care întâmplător erau negri? Dar conversația trecuse deja mai departe.
— Toată faza ține de emascularea bărbaților negri, știți ce zic? spunea acum Tipul cu Fes. Vor să ne facă femei. Bărbatul și femeia sunt făcuți să fie diferiți. Fiecare rege are nevoie de o regină. Femeile trebuie să se folosească de grație și feminitate ca să se impună când intră undeva. Dar bărbatul, lăsați-l să fie bărbat.
Ceilalți dădeau din cap aprobator, cu un aer înțelept.
— Adevăr, frate! strigă Amani.
Michael simți cum îi crește nodul din stomac în clipa în care se uită la prietenul lui.
— Fetele astea umblă ca apucatele, și-o trag de nici nu mai știu cu câți și pe urmă, când au bărbați la activ de nu mai pot să-i numere pe degete, zic că ele merită „un bărbat de calitate“. Făi, da’ tu măcar știi să fierbi apă?
Camera se zgudui de tropăitul picioarelor: bărbații se repeziră prin colțuri, râzând în hohote, apoi se adunară din nou, să se bată reciproc pe spate.
— Da’ nu e așa? continuă Amani, cu un chicotit răutăcios. Gen, fată, tu cu ce vii în ecuația asta? Când eram eu mic, maică-mea avea două servicii și tot îl aștepta pe tata cu masa pusă.
Michael se crispă de rușine. Discursul era ceva mai veninos, dar nu le mai lipseau decât microfoanele și ar fi putut fi un episod din Caught Slippin; în rest, aveau deja paharele roșii, de unică folosință, și misoginismul nonșalant. Așa se comportau el și băieții când vorbeau despre femei în podcastul lor? Atât de înapoiați și de autocontradictorii? Bărbații erau dezgustați de trăsăturile pe care le considerau feminine, dar aveau oroare de femeile care „se poartă ca bărbații“. Le criticau pe cele care alergau după bani, dar, în același timp, afirmau că rolul bărbatului e să pună pâinea pe masă. Nu avea niciun sens.
Amani nu spusese nimic din ce Michael să nu fi auzit și înainte. De la el, de la Seun, la frizerie, la meciurile de fotbal, online. Amani gândea așa de când îl știa, dar azi Michael simțea că arde de rușine și pentru el, și pentru prietenul lui.
Din fericire, Amani tăcu și rămase cu ochii pironiți undeva în capătul opus al încăperii. Michael îi urmări privirea și îl descoperi pe Danks, care se depărtase de prietenii lui și ieșea pe ușile glisante mari, care duceau pe terasă.
— Mă duc să vorbesc cu el, spuse Amani, plecând hotărât în aceeași direcție. Să văd dacă-l conving să vină la sală, să ne facă niște promovare.
Michael nu-l mai asculta. Îi vibra telefonul în buzunar, iar când se uită la ecran, văzu numele la care sperase toată săptămâna.
Apel de la: OH LA LA…
— Aha, super, ies și eu cu tine, spuse el, urmându-l. Trebuie să răspund.
— Cine e, Ola? întrebă Amani. Zi-i că nu-mi place ce face. Nu suntem în anii 1990; bărbații nu mai stau să se roage de femei în ploaie.
Michael îi făcu semn să tacă și răspunse în timp ce ieșea împreună cu el în aerul răcoros al nopții. Încercă să se adune.
— Salut, ești bine?
— Scuze că te sun așa târziu.
Avea vocea răgușită, de parcă plânsese mult. Ușurarea de moment pe care i-o adusese apelul de la ea lăsă rapid loc îngrijorării.
— Am vrut să te sun mai devreme, dar…
Ola se opri.
— Ești undeva afară? întrebă ea pe un ton ceva mai sigur. Nu te aud bine.
Muzica dată tare în sufragerie se auzea și de afară. Michael își acoperi urechea stângă cu mâna, în încercarea de a atenua zgomotele. Asta îi mai trebuia, să creadă Ola că a ieșit la petreceri, când în balanță atârna viitorul relației lor.
— Da, sunt afară. Dar plec acum, pot să te sun când ajung acasă? E totul în regulă?
— Unde?
— Sunt cu Amani.
— Dar unde sunteți? întrebă ea.
Aproape că o auzea încruntându-se.
— Zici că sunteți la un rave.
Michael mimă din buze un „futu-i“ mut și se strânse de rădăcina nasului, într-un gest frustrat. Probabil Ola ar fi preferat să-l știe la un rave decât acolo. Nu așa voia să se desfășoare prima lor discuție de după nuntă.
— Îți explic mai târziu, când te sun. Dar ești bine?
— De ce nu poți să-mi explici acum? întrebă Ola, cu o notă de enervare în voce.
Michael ridică ochii spre cerul nopții.
— Pentru că e complicat.
Știa că ce urma să spună avea toate șansele să-i atragă alte câteva zile de tăcere din partea ei. Nu era ușor să fie mereu sincer cu ea, așa cum promisese, dar măcar putea să încerce. Se frecă pe frunte.
— Nu ți-am mai povestit, pentru că s-a întâmplat toată nebunia aia, dar… să vezi, acum ceva timp am intrat în vorbă cu Lewis Hale. Știi că și el e pe Listă.
Nu avea altă idee, decât să vorbească repede, ca să nu-și piardă curajul. Prin urmare continuă, ca să nu-i dea timp să-l admonesteze.
— Și știu la ce te gândești, dar chestia asta nu e deloc cum pare. Chiar nu pot să-ți explic la telefon, dar, când vorbim, o să vezi cum a fost manipulată Lista. Cel puțin în cazul meu și al lui Lewis. Mi-a mai prezentat câțiva tipi pe-aici și ne-am întâlnit. E și Amani.
Michael lăsă aerul să-i iasă din plămâni în clipa în care termină de vorbit. Oricum avea de gând să-i spună de Lewis până la urmă, de grupul de WhatsApp, de toate. Dar povestea cu repetițiile, dezastrul de la nuntă… nu fusese timp. Iar acum era prea târziu. Așteptă să fie certat, dar nu auzi de la capătul celălalt al liniei decât respirația ei accelerată.
— Papi Danks e și el acolo?
Ola vorbea în șoaptă, atât de încet, că de-abia o auzea din pricina muzicii. Enervarea pe care o simțise mai devreme în vocea ei suna acum a alarmă. Mai întrebă o dată:
— Rapperul?
Michael se uită spre dreapta, unde Amani râdea în hohote de ceva ce spusese Danks și îl bătea entuziast pe spate.
— Da, e aici, spuse el, surprins. De ce?
— Michael. Dacă e Papi Danks acolo, trebuie să pleci. Acum.
Părea agitată, panicată. Michael era surprins, dar încercă s-o liniștească.
— Uite. Știu ce-o să spui și te înțeleg. Plec acum, îți promit. Știu ce spune Lista despre el. Crede-mă, n-o fac pe prietenul cu el…
Ola scoase un geamăt exasperat.
— Nu mă asculți. Nu e un zvon, Michael. I-a făcut rău unei persoane pe care-o cunosc.
Lui Michael îi stătu inima în loc pentru o clipă. De ce părea Ola atât de speriată? Atât de implicată? Nu-i plăcea direcția în care-l ducea propria minte.
— Cum adică?
— Nu contează, poți să pleci de-acolo? Te rog?
Michael se întorsese deja spre Danks. Își simțea fața fierbinte ca un cuptor și pumnul i se strânse involuntar. Parcă i se contractau în tandem și pieptul, și gâtul.
— Ți-a… ți-a făcut ceva? întrebă printre dinții încleștați.
— Mie? Michael, nu! răspunse Ola, aproape strigând.
— Ola, dacă te-a atins, să mor dacă nu…
— Nu m-a atins!
Dar Michael nu o auzea. Era alimentat exclusiv de furie și de alcool.
— Îl nenorocesc, mai spuse, repezindu-se spre capătul celălalt al terasei.
— Michael, nu e vorba despre mine! țipă vocea îndepărtată a Olei, la capătul celălalt al firului.
Apoi se opri.
— Jură-mi că n-o să spui nimănui. Jură.
— Ola, jur. Ce se întâmplă?
Ola mai așteptă o clipă, înainte să reînceapă să vorbească.
— Despre Celie era vorba, înțelegi?
Michael se opri brusc din mersul agitat de colo‑colo, pe terasă. Parcă ar fi oprit cineva muzica, brusc.
— Nu pot să intru în detalii, spuse Ola pe un ton repezit. Dar acuzațiile pe care i le aduce Lista sunt adevărate. Trebuie să pleci, m‑ai înțeles?
Michael rămase încremenit un moment, apoi îi apăru în fața ochilor Lista pe care o studia cu religiozitate zi de zi, de o lună întreagă, cu tot cu acuzațiile din dreptul numelui lui Danks: viol, răpire, violență sexuală.
— Când ieși de acolo, sună‑mă imediat, mai spuse Ola, ca reacție la tăcerea lui.
Michael rămase nemișcat, cu telefonul la ureche, chiar și după ce Ola închise. În cele din urmă, îl lăsă jos și se întoarse spre Danks și Amani, care râdeau la capătul celălalt al terasei. Se simțea dezorientat, parcă avea nevoie de ceva de care să se rezeme. Dar șocul informației îl trezise. Contururile încețoșate ale serii lăsaseră loc unei dureri ascuțite de cap. Ca posedate, picioarele îl duseră spre Danks, fără să știe ce are de gând să facă, odată ce ajunge la el.
Danks rula absent un joint, când Michael îl bătu pe umăr, atât de violent încât aproape că‑i dădu un brânci. Se dezechilibră pe moment, dar, când își regăsi stabilitatea, îi aruncă o privire arzătoare ca fierul încins, ca și cum l‑ar fi scanat pe Michael cu două lasere.
— Bro, vezi, ai grijă cum mă împingi, mârâi el, apropiindu‑se un pas, apoi se întoarse spre Amani. Ce‑a luat prietenul tău?
— Avem o cunoștință comună, se auzi Michael vorbind, înainte ca Amani să apuce să răspundă.
Fața lui Papi Danks se relaxă când înțelese, sau cel puțin așa credea, că are de-a face cu încă un fan cu exces de zel.
— A, da? spuse el, lingând marginea foiței. Cum îl cheamă?
Avea o voce atât de groasă, încât în înregistrări ai fi zis că e procesată, dar și în persoană vorbea cu același ton jos, mârâit.
— E prietenă cu iubita mea, spuse Michael, scoțând cu greu cuvintele care-i stăteau în gât. Celie.
Danks își aprinse jointul și trase un fum nonșalant.
— Neah, nu-mi sună cunoscut, spuse el după ce dădu fumul afară.
— Celestina?
Lui Danks i se umflară nările și i se încleștă mandibula. Deși fusese discret, Michael observă cum, chiar și amețit, rapperul se uită în jur pe terasă, pentru a vedea cine altcineva i-ar mai fi putut auzi. Nu erau afară decât ei doi și Amani, așa că zâmbi și mai făcu un pas către el.
— Aha, Celestina? întrebă. Mda, o țin minte. Ne știm de mult de tot.
Clătină din cap, râzând sarcastic.
— Fată mișto, Celestina, mda. Ce mai face? Tot mincinoasă sau?
— Mincinoasă? întrebă Amani, care părea ușurat că tensiunea se risipise, cel puțin aparent. Pe bune?
— Da, da. Am fost cu ea la școala de duminică demult, când eram mici. O știa toată lumea pe Celestina, că mănâncă căcat. Că înflorește lucrurile.
Zâmbi cu subînțeles.
— Și zi, tot așa face șiacum?
Deși la exterior era în continuare calm, Michael vedea cum pe gâtul lui Danks pulsează o venă.
— Ia uite, băi. N-o credeam genul, comentă Amani. Eu ziceam că e creștină din aia convinsă, „mireasa lui Hristos“ și alea-alea.
— Astea sunt cele mai rele, bro, spuse Papi Danks, râzând sănătos. Ultima oară când am văzut-o, la ceva petrecere dată de o casă de discuri, acum câțiva ani, parcă era o fată de preot scăpată din lesă în prima săptămână de facultate. Frate, deci era în focuri, spuse el, zâmbind, iar dintele de aur îi scânteie în norul întunecat de pe terasă.
Lui Michael începură să-i țiuie urechile.
— Fraaaaaate! Celie? făcu Amani, tușind cu mâna peste gură. Lasă-mă, băi, ’jnebun?
— N-ai să vezi. Da’ mi-a supto în parcare, pe fugă. Pe urmă, na, când ai încurcat-o și vrei să scapi de focurile iadului, zici orice, ca să pară că altfel a stat treaba.
Lui Michael i se umeziseră palmele de transpirație. Nu mai suporta situația, dar nici nu era în stare să spună ceva, chiar dacă ar fi vrut. Rămăsese fără cuvinte, amuțit de nonșalanța cu care vorbea Danks despre abuz și de ușurința cu care îi înghițea prietenul lui minciunile.
— Băi, deci, jură-te, Celie e bagaboantă? făcu Amani, înecându-se din nou cu pumnul la gură. Deci m-ai dat jos, pe cuvânt. Astea cuminți sunt întotdeauna cele mai nebune!
Se întoarse spre Michael.
— Și eu care credeam că Ruth e aia perversă. Kwabz umblă după cine nu trebuie!
