Autor: Matthew Blake
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Trei
Anul apariției: 2024
Traducere: Alunița Voiculescu
De când i-am văzut prima dată coperta, între mine și Anna O a fost un coup de foudre răvășitor, care mi-a dat peste cap lista de lecturi, planul de recenzii, deciziile privind genurile literare pe care am de gând să le abordez anul acesta… Ce mai, ca orice coup de foudre care se respectă mi-a făcut talmeș-balmeș viața… de cititoare!
Dar pentru că, în ceea ce mă privește, de obicei dragostea asta la prima vedere se fâsâie dezamăgitor (și în lumea cărților, și în viața reală 🙂 !), am deschis-o cu inima strânsă, rugându-mă la Zeița cititorilor să nu fiu victima vreunei prostioare ultramediatizate și mincinos-lăudate.
Și, Slavă Zeiței, n-am fost!
Scriitorul britanic Matthew Blake pleacă de la două întrebări mai degrabă neobișnuite: Poate fi comisă o crimă… în somn? Și, mai ales, cât de vinovată sau de nevinovată este persoana care ucide în timpul unui episod de somnambulism? Pentru ca apoi să ne pună în brațe un thriller construit extrem de ingenios, în care folosește însemnări de jurnal, articole din presa online, emailuri, dosare polițienești și fișe medicale, plus răsturnări de situație în cascadă și o femeie superbă, care doarme atât de profund încât nimeni nu a reușit s-o trezească ani la rând.
Ei, cum să nu te captiveze?
Cartea poate fi comandată online de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI
Anna O este o ucigașă… în somn?
Anna Ogilvy (cea care și dă titlul romanului) este suspectată că și-a ucis cei mai buni prieteni după ce a fost găsită dormind și plină de sânge în apropierea celor două cadavre. În plus, ultimul mesaj pe care familia l-a primit de la Anna pare s-o condamne fără urmă de îndoială: „Îmi pare rău. Cred că i-am omorât”. Dar chiar este în stare tânăra briliantă, care provine dintr-o familie londoneză de excepție, de o asemenea atrocitate? Sau avem de-a face cu o ucigașă… în somn? Accesele de violență din episoadele ei anterioare de somnabulism ținute în secret de părinții ei și care încep acum să iasă la iveală par să încline balanța spre a doua variantă. Însă nu puțini sunt cei care cred că altcineva a comis dubla crimă, iar Anna nu are cum să se disculpe fiind cufundată de atunci într-un somn adânc.
Cel care trebuie să descâlcească toată încurcătura aceasta este expertul în somnologie și psihologul judiciar Benedict Prince. Prince/Prințul trebuie s-o trezeascaă pe Frumoasa Adormită (chiar așa este poreclită tânăra de presa tabloidă) pentru a o aduce în fața instanței. Dar pentru că în viața reală un sărut n-a deșteptat niciodată pe nimeni (ba din contră! 🙂 ), Prince trebuie să-și pună la bătaie experiența în psihologie, anii de studiu, dar și toată inventivitatea de care e capabil pentru ca neobișnuita lui pacientă să deschidă ochii pentru prima dată după patru ani.
Anna O suferă de o boală absolut reală: sindromul resemnării
Prince nu are de înfruntat doar presiunea uriașă a opiniei publice care s-a împărțit în două tabere: cea care crede în inocența femeii și cea care și-ar dori s-o vadă trezită doar ca să înfunde pușcăria pe viață. Dar și complicațiile din viața personală despre care va descoperi șocat cât de mult îl leagă de femeia inertă de pe patul de spital.
Spre marea mea surprindere, Anna O suferă de o boală absolut reală, despre care acum aud pentru prima dată, dar în care deja mă pot declara un fel de micro-specialistă, atât de minuțios este descrisă în carte. Intitulată „sindromul resemnării”, ea poate afecta persoanele care au suferit traume cumplite și care se cufundă într-un somn atât de adânc încât par că au intrat în comă. Și din care uneori nu se trezesc ani la rând.
Cartea perfectă pentru pasionații de psihologie
Documentarea pe care Matthew Blake o face pe acest subiect este absolut impresionantă, iar teoriile medicale pe care ni le prezintă sunt atât de strâns împletite în țesătura romanului încât la un moment dat nici nu mai știi ce citești: un thriller? un tratat de psihologie? Eu una chiar am pus la un moment dat volumul deoparte ca să studiez în detaliu viața primei paciente de psihanaliză a celebrilor Sigmund Freud și Josef Breuer, care a rămas în literatura de specialitate sub numele de… ai ghicit!… Anna O, desigur!
Prin urmare, dacă psihologia reprezintă o temă de interes pentru tine, cartea te va fascina, cu siguranță. Dacă nu… hmmmm… există riscul ca toate referințele psiho-medicale să te plictisească, așa că prefer să te avertizez, ca să n-avem vorbe.
Perioada în care Anna doarme, iar Prince se straduiește s-o trezească ne oferă răgazul de a ne familiariza cu perspective diferite – și uneori contradictorii – în legătura cu ceea ce s-a întâmplat în fatidica noapte. Personajele principale ale cărții beneficiază fiecare de propriile capitole care le poartă numele și în care au ocazia să-și spună poveștile și secretele, să se apere sau să acuze, astfel încât pe măsură ce avansezi (și… tot avansezi în cele pe 500 de pagini ale cărții!), misterul devine tot mai zăpăcitor.
De ce cartea nu primește de la mine 5 steluțe?
Și un pic cam lung… dacă tot a venit vorba. Paradoxal, capitolele foarte scurte, formate din paragrafe și mai scurte, care ar fi trebuit să creeze un ritm alert, au efectul contrar, astfel că undeva pe la mijlocul cărții, somnul Annei pare că devine molipsitor și au început să mi se închidă și mie ochii. Din fericire (și pentru mine, dar mai ales pentru numărul de steluțe pe care îl acord volumului), Anna se trezește și noi odată cu ea. Prin urmare, o jumătate de steluță confiscată pe care o rotunjez la una întreagă din cauza alegerii cam facile a numelor și poreclelor personajelor principale, care bat apropouri un pic prea evidente pentru gusturile mele.
Însă, dincolo de aceste cârcoteli ale mele, Anna O este un roman de debut chiar impresionant. Și, spre surpriza și satisfacția mea, plin de tot felul de referințe literare, nu doar medicale. Unele chiar neobișnuite pentru genul “crime”, să zicem.
De exemplu, îți spicuiesc din însemnările pe care mi le-am făcut în caietul de notițe care mă însoțește la fiecare lectură: „Trebuie, TREBUIE să citesc urgent Medeea lui Euripide!”
Sincer, o carte care îmi dă branci spre raftul cu tragediile vechilor greci nu are cum să fie un thriller oarecare.
