Autor: Peter Watts
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Eagle
Anul apariției: 2024
Traducere: Mihai Dan Pavelescu
Am vrut să citesc ʺVederea oarbăʺ de Peter Watts de când am aflat de existența ei. Însă ce m-a oprit să fac pasul decisiv și să amân să pun cardul la bătaie a fost o discuție pe FB unde traducătorul cărții, Mihai Dan Pavelescu, declara că stilul lui Peter Watts se apropie foarte mult de cel al lui Greg Egan.
Iar acest lucru m-a determinat să zic STOP JOC! Motivul este foarte simplu: Greg Egan este un scriitor de hard-SF cu care nu am reușit să rezonez deloc.
Greg Egan are idei excelente și de fiecare dată a fost suficient să citesc sinopsisul la orice carte scrisă de el ca să ajung să o cumpăr entuziasmat. Dar când m-a apucat să citesc cartea respectivă, am descoperit că am de-a face cu pagini peste pagini de matematică, de fizică, de chimie, de biologie, de știință, teoreme, concepte și alte chestii amețitoare, dătătoare de dureri de cap (cel puțin în cazul meu 😅).
Așa am ajuns să cataloghez cărțile lui Egan drept romane cu pagini foarte reci și foarte științifice, în care personajele sunt doar de fațadă, fiind acolo pentru a evidenția o ecuație matematică sau un experiment sau o teoremă. Atât! Și știu ce zic… am în bibliotecă cinci cărți scrise de stimabilul, care reprezintă tot atâtea romane eșuate pentru mine…
Însă, tot pe FB, pe o pagină de dedicată SF-ului, ʺVederea oarbăʺ (link surpriză către recenzia mea preferată hard SF😅) a fost catalogată ca fiind nici mai mult, nici mai puțin drept un roman horror hard SF. Acum eu așa ceva nu am mai citit, nu am mai auzit, nu am mai întâlnit așa că am zis ʺDe ce nu?ʺ, iar romanul a ajuns în biblioteca mea…
Cât de hard poate să fie?
