"Totul este iluminat" de Jonathan Safran Foer - Ana are carti!

“Totul este iluminat” de Jonathan Safran Foer

Încep cu un memo către Ana (îl fac public, că poate așa se mișcă lucrurile 🙂 ): avem mare nevoie de jumătățile de stele!!! I-aș fi dat lui Foer 4,5 pentru “Totul este iluminat”, că merită mai mult de 4, dar nu chiar 5 (exact cum am simțit că ar fi trebuit să fac și la “Cum vrea Dumnezeu” a lui Ammaniti). Mă simt puțin vinovată când rotunjesc în minus, dar nici în plus nu pot s-o fac. Iar dacă alții pot cu jumătăți – de stele, nu de măsură 🙂 -, noi de ce nu putem???

Și-acum să (ne) revenim… 🙂

“Totul este iluminat” e atât de frumoasă cum promit micile texte și fraze-cârlig așezate pe coperte (spun “cârlig” pentru că, știm bine, sunt puse acolo ca să te atragă și să te facă să cumperi cartea). Nu este sfâșietoare precum cealaltă capodoperă a lui Foer, “Extrem de tare și incredibil de aproape”, însă este amuzantă și înduioșătoare, un amestec de ingrediente pe care nu-l vedeam ușor de obținut și care cred că numai acestui scriitor genial îi reușește atât de bine, pentru că este o rețetă foarte complicată și e tare greu să nimerești gramajele potrivite…

Ideea cărții a plecat de la călătoria lui Foer în Ucraina. Pe la 20 de ani, a încercat să dea de urma Augustinei, femeia care i-a salvat bunicul de naziști, așa că, înarmat cu o fotografie îngălbenită de vreme, a plecat de la Praga, unde-și petrecea vara, spre Odessa, și-apoi spre Trachimbrod, leagănul familiei sale, însoțit de un ghid vorbitor de engleză, Alex. N-a găsit nimic, nici locul – care fusese ras de pe suprafața pământului și, se pare, și din memoria oamenilor -, nici pe Augustine, nimic. Un nimic pe care i-a fost greu să-l accepte și a simțit nevoia să-l transforme în ceva. “M-am așezat la birou și am început să scriu ce s-a întâmplat”, a spus el într-un interviu. În scurt timp, imaginația a preluat frâiele, firul poveștii s-a modificat și lucrurile au apucat-o într-o direcție mai ușor de digerat de autor și numai bună de savurat, ani mai târziu, de noi, cititorii.

În imaginația lui Foer, insipidul ghid Alex (i-a păstrat numele) a devenit un personaj plin de culoare, un tânăr pasionat de tot ce înseamnă America, dar care vorbește engleza atât de prost încât fiecare frază e comică (m-am trezit la un moment dat ca nu mă prind ce vrea să zică 🙂 ). Au mai apărut bunicul lui Alex, un bătrân morocănos și inflexibil, măcinat de o tristețe al cărei motiv îl descoperim mai târziu în carte, și cățeaua Sammy Davis Junior Junior, “botezată” astfel după cântărețul preferat al bunicului, Sammy Davis Junior.

Alex ne vorbeşte despre călătorie, în scrisori pe care i le trimite lui Jonathan, după ce acesta s-a întors în America, în timp ce Foer se ocupă de creionarea istoriei familiei sale și a așezării unde a luat ființă, Trachimbrod. Iar dacă scrisorile lui Alex te amuză (exprimarea comică e completată de “pitorescul” post-comunist din Ucraina, care naşte situaţii absurde pentru un turist american), povestea fantastică a lui Foer te amuză o vreme, apoi te răscolește și te întristează.

EVERYTHING IS ILLUMINATED, Laryssa Lauret, Elijah Wood, Boris Leskin, 2005, (c) Warner Independent Pictures
EVERYTHING IS ILLUMINATED, Laryssa Lauret, Elijah Wood, Boris Leskin, 2005, (c) Warner Independent Pictures

Același carusel al sentimentelor e folosit și în filmul făcut de Liev Schreiber după carte – începe ca o comedie și se termină în lacrimi. Însă filmul­­ – care, dacă îți mai amintești ce scriam la “Ce citim acum”, m-a împiedicat multă vreme să parcurg cartea – e construit exclusiv din povestirile lui Alex, în vreme ce partea absolut fabuloasă imaginată de Foer a fost omisă. Iar pe mine tocmai aceasta m-a cucerit!

Ce-a scornit Foer, unul dintre cei mai buni țesători de povești din lume? Păi, Trachimbrodului, așezarea pierdută în negura vremii, pe care unii s-ar grăbi s-o dea drept rod exclusiv al imaginației sale, i-a făcut un botez ca niciun altul: numele i-ar veni de Trachim B, care s-a răsturnat cu căruța în râul Brod, în 1791. Iar în urma lui Trachim a rămas un boț de fată, nou-născută, care a fost adoptată de Iankel D, un fost cămătar părăsit de nevastă, și botezată Brod: stră-stră-stră-stră-străbunica lui Jonathan.

Foer are o îndrăzneală copilărească în creionarea personajelor, a întâmplărilor care le influențează viața și a evenimentelor care au loc în Trachimbrod, cum e ziua lui Trachim, sărbătorită în fiecare an după 1791. Iar cea mai fermecătoare și uluitoare creație este chiar Brod. O copilă slabă ca un băieţel, cu un ochi albastru şi unul căprui, cu părul lung şi negru, cu un farmec care face bărbaţii să se fâstâcească şi femeile s-o urască şi care la “doar zece ani de viaţă era deja cea mai dorită făptură din stetl”. O fată care iubeşte cărţile şi-şi croieşte singură hainele, care numără tristeţile – “a descoperit 613 tristeţi, fiecare dintre ele absolut unică” -, care e violată la 13 ani de nebunul satului şi se mărită cu un tânăr ce suferă un accident bizar şi se vede nevoit să trăiască cu o lamă zimţată înfiptă în cap, lamă care-l transformă uneori din soţul blând într-o brută…

Mai târziu în timp, o descoperim pe Brod în “Cartea întâmplărilor trecute”, din care fiecare şcolar din localitate învaţă istoria aşezării şi care, deşi a fost gândită ca o cronică a evenimentelor importante, a ajuns una a tuturor întâmplărilor din sat, de la căsătorii şi decese până la ce a mâncat x sau y într-o zi la micul dejun, fiindcă toată lumea ajunge să scrie în paginile sale, ca într-o mare carte a vieţii din Trachimbrod.

Bogăţia de amănunte şi întâmplări din istoria fantastică a Trachimbrodului compensează nimicul peste care dau Jonathan, Alex şi bunicul ursuz când ajung la destinaţie, căci, deşi autorul îşi permite să devieze de la realitate şi să fixeze în spaţiu mica aşezare, nu merge până într-acolo încât să-i dea viaţă. Prezentul sterp e completat de trecutul deja nu foarte îndepărtat – am ajuns în timpul celui de-al Doilea Război Mondial -, în care bunicul lui Jonathan, Safran, se însoară în ziua în care satul său e bombardat, iar bunicul lui Alex trăieşte o dramă teribilă în localitatea învecinată, Kolki, trădând şi semnând condamnarea la moarte a celui mai bun prieten pentru a-şi salva familia de gloanţele naziştilor.

Dacă decizi să pleci şi tu la drum cu Jonathan Safran Foer, să ştii că n-ai sa regreţi. Şi nu, nu ţi-am dezvăluit atât de multe încât să-ţi fac lectura lină şi lipsită de surprize, fiindcă acest scriitor tânăr (are doar 40 de ani!) şi genial e capabil să te surprindă în fiecare pagină. Cu fiecare personaj. Şi cu fiecare întâmplare.

CE-AM SCRIS CÂND AM ÎNCEPUT S-O CITESC:

De două sau trei ori am luat “Totul este iluminat” din bibliotecă, în anii trecuți, și am pus-o la loc după câteva pagini. Nu din pricina cărții, nu din pricina scriiturii, ci din cauza filmului făcut după ea, care este ex-ce-lent! Și care nu m-a lăsat să intru în atmosferă și să citesc fiecare rând ca pe unul nou, pentru că se ițeau la fiecare pas personajele interpretate într-un mare fel de Elijah Wood (da, da, hobbitul Frodo!) și de Eugene Hutz (care bănuiesc, nu știu de ce 🙂 , că i-a dat idei lui Mimi Brănescu atunci când l-a creat pe Giani din “Las Fierbinți”…). Se ițeau și-mi încurcau mie ițele, fiindcă lucrurile nu se potriveau, lectura se poticnea și tot ce-mi rămânea în cap la finalul zilei era ce văzusem la televizor, nu ce citisem, deci, iar câștiga filmul.

Zilele trecute, am pus din nou mâna pe carte – a treia oară?, a patra? -, hotărâtă să-mi fac o lobotomie temporară fix pe bucățica de creier pe care e înregistrat filmul și să nu mă mai declar învinsă până nu ajung la ultima pagină. Vreau să văd ce are în plus sau în minus față de pelicula lui Liev Schreiber (pe care nu l-aș fi bănuit de atât de mult talent) creația lui Foer, care deja știu că scrie genial (doar i-am dat 5 stele pentru “Extrem de tare si incredibil de aproape”!).

Despre ce este vorba? Despre călătoria tânărului evreu american Jonathan Safran Foer în Ucraina, unde încearcă să dea de urma unei femei care i-a salvat bunicul de naziști. Are doar o fotografie și o hartă veche, iar numele nu-l împarte întâmplător cu autorul: Foer chiar a călătorit în acest scop în Ucraina, când avea vreo 20 de ani (acum are aproape 40). Presupun însă, la ce imaginație are scriitorul, că în paginile cărții nu sunt redate întocmai și numai întâmplările prin care a trecut…

Cartea poate fi cumpărată online de AICI, de AICI, de AICI, de AICI sau de AICI

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Centrul de preferințe pentru confidențialitate


  • Warning: reset() expects parameter 1 to be array, string given in /home/anaarecarti/public_html/wp-content/plugins/gdpr/templates/privacy-preferences-modal.php on line 33

    Warning: Invalid argument supplied for foreach() in /home/anaarecarti/public_html/wp-content/plugins/gdpr/templates/privacy-preferences-modal.php on line 95

    error: Continut protejat Anaarecarti.ro!