Autor: Douglas Coupland
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Humanitas
Anul apariției: 2008
Traducere: Iulia Gorzo
“Toate familiile sunt psihotice” m-a dus cu gândul imediat la “Marea mahmureală”! Îți amintești, desigur, că în film nu există nici măcar un personaj (vorbim de cele principale, da?) care să fie sau să se poarte cât de cât normal și să echilibreze balanța când lucrurile o iau razna într-o manieră absolut dementă și de multe ori absurdă. Exact la fel e în romanul lui Douglas Coupland: lucrurile o iau la vale repede și fundul văii zău dacă se vede!
Înainte de a rezuma… parțial și pe sărite cartea – să știi că facem eforturi uriașe, toți cei care scriem aici, să nu dăm megaspoilere și să lăsăm măcar două-trei detalii-surpriză pentru aceia dintre voi care aleg să citească romanele pe care le “recenzăm”! -, am să-ți dezvălui că dialogurile, dacă ai o relație mai puțin deschisă cu părinții, te-ar putea zdruncina un pic (fiul își face tatăl fătălău, printre altele 🙂 ).
Iar dacă ai prejudecăți în ce privește sexul la vârsta a treia, te va șoca de-a dreptul că constați că o (aproape) bunică se poate uita lung, admirativ și cu gânduri nu tocmai “curate” după tinerei 🙂 🙂 🙂 .
“Toate familiile sunt psihotice” e o poveste nebună 🙂
Nu uita însă că e vorba despre o satiră și, exact cum ești sfătuit(ă) în cazul pamfletelor, trateaz-o ca atare! Eu cred că această poveste nebună ne-a fost dată de Coupland fix ca “să ne râdem și să ne simtem bine”.
Familia Drummond e atât de sărită din tipare, încât ai putea jura că a ta e perfect normală, chiar dacă ai o mătușă mai “palie”, vreun văr geniu autist sau un frate sociopat. Sau pe toți la un loc 🙂 .
Mama, Janet, a fost părăsită de soţ, Ted, pentru o nevastă-trofeu, are acum 65 de ani, SIDA și o afinitate uriașă, descoperită târziu, pentru internet. Wade, unul dintre fiii ei și ai lui Ted, e un ratat de 40 de ani, fost traficant, care are SIDA, o nevastă credincioasă, Beth, un copil pe drum și o datorie uriașă la cămătari.
Sarah, singura fiică, n-are o mână, dar are o carieră la NASA
Bryan, celălalt fiu, alt ratat, n-are SIDA, dar are la activ multe tentative de sinucidere, o iubită cu nume bizar, Shw, și… un copil pe drum. Sarah, singura fiică, n-are o mână, dar are o carieră la NASA și urmează să plece în spațiu, alături de amant și departe de familia ei complet dezaxată. Ted e un bădăran ignorant și ușor “pițiponc”, care își adoră fiica, dar își detestă băieții, care și-a spart economiile pe droguri și care habar n-are că Nickie, noua lui nevastă, are SIDA.
Acum, să explic un pic inflația asta de SIDA: Wade era infectat (fără să știe) când s-a culcat cu Nickie, noua lui mamă vitregă (fără să știe 🙂 ), iar după ce-a descoperit că fiul tocmai i-a… hm… nevasta, Tedd l-a împușcat. Glonțul a trecut prin Wade și s-a oprit în Janet. Toți au scăpat cu viață, iar doamnele implicate s-au ales cu SIDA. Voilà!
Dar să revenim: împrăștiată, de obicei, prin America, familia se reunește în Florida, înainte de lansarea a unei navete pe care urmează să se afle Sarah. Și aşa începe dileala…
O scrisoare adresată de prințul William mamei sale moarte
În zilele dinaintea lansării navetei, cât familia “arde gazul” în timp ce Sarah face ultimele pregătiri, Wade, ca să facă rost de bani pentru a plăti cămătarii care-au început să-l hărțuiască, acceptă să fie curier pentru un tip dubios, Norm, cunoștință veche de-a lui, și îi ia cu el pe Bryan, frate-său, și pe tatăl lor, Ted.
Norm îi promite lui Wade 50.000 de dolari, dacă-i livrează unui bogătaș din Bahamas, Florian (altă cunoștință veche și la fel de dubioasă a lui Wade) un plic în care se află nici mai mult nici mai puțin decât… scrisoarea adresată de prințul William mamei sale moarte și pusă în sicriul lui Lady Di în ziua înmormântării acesteia. Furată, evident. Ochii tuturor sclipesc.
Iar după ce Norm e ucis în cel mai improbabil loc de pe Pământ, Disney World, unde cei patru s-au întâlnit și unde criminalitatea e zero, sclipesc și mai tare: fără intermediar, vor cere mai mult pe scrisoare și se vor îmbogăți.
În același timp, fosta și actuala lui Ted, adică Janet și Nickie, devenite din rivale prietene, au parte de un prânz ca-n filme: restaurantul e jefuit, unul dintre chelneri – care… are SIDA – e împușcat, iar în vâltoarea evenimentelor, iese la iveală că Shw, care le-a însoțit la masă pe doamnele Drummond, are de gând să vândă copilul ei și al lui Bryan…
De ce nu s-a făcut un film după “Toate familiile sunt psihotice”?!
Ce se întâmplă mai departe? “Echipele” se unesc pe drumul spre Bahamas și fac escală în casa cuplului care vrea să cumpere copilul, doi dezaxați care au masă de ginecolog, cătușe și celulă în pivniță, scrisoarea se pierde, se recuperează și se copiază, iar supradoza de nebunie e administrată când apare și Florian, destinatarul scrisorii, care se împrietenește cu Janet și care e convins că deține cheia vindecării SIDA. Când casa pare prea aglomerată, gașca se sparge din nou, iar unii dintre “psihotici” ajung într-o mlaștină…
În ciuda acestei nebunii și întocmai ca în “Marea mahmureală”, avem însă parte de happy-end. Iar eu nu pricep nici să mă bați de ce nu s-a mai făcut film după cartea asta. Pentru ca aș fi vrut sa-l văd.
Succesiunea de întâmplări tembele, scurtele întoarceri în trecut prin care ni se explică anumite probleme și comportamente din familia Drummond, personajele uneori mai mult decât colorate și felul în care curg dialogurile – replici directe, fără ipocrizii și cu mici invective scuipate printre dinți, așa, ca-n viață -, totul e construit parcă pentru a ușura adaptarea cărții la un scenariu de film.
CE-AM SCRIS CÂND AM ÎNCEPUT S-O CITESC:
După cărțile grele – la figurat, desigur 🙂 – din ultima vreme, simțeam nevoia de ceva mai diluat, cu care să-mi spăl creierul, și poate de aceea mi-am amintit că am în bibliotecă “Toate familiile sunt psihotice”, “un roman nebun, care dinamitează convențiile unei lumi aseptizate”, pe care l-am cumpărat doar pentru că m-a amuzat titlul, imaginându-mi că voi descoperi în paginile sale fix doza aceea de nebunie care te destinde și te binedispune.
Puricându-i copertele, rutina mea înaintea începerii oricărei cărți, am descoperit că autorul, Douglas Coupland, a scris o carte-cult (!!!), “Generația X” (“Generation X: Tales for an Accelerated Culture”, în original), iar romanul de față ar fi urmat, în 2009, să fie transpus pe marele ecran. Search rapid pe imdb.com: proiectul a fost abandonat. Hm… Poate mă voi lămuri de ce, citindu-l. Sau poate nu. 🙂
