Slăbiciunea mea pentru Jane Austen a apărut târziu. În facultate, singura reacţie mai de Doamne ajută pe care mi-o provocau romanele ei era o combinaţie între un oftat exasperat şi o privire disperată spre orarul unde cursurile de literatură engleză păreau că se înmiiseră de când o studiam pe Jane Austen. Eram atât de plictisită de eroinele ei care mi se păreau fade, mieunate & leşinate, încât dădusem iama în seria Stephen King a fratelui meu, ca să compensez cu nişte horror de calitate romanele scorţoase ale englezoaicei.
