Într-o perioadă în care cochetez cu tot felul de scriitori originali, inovatori, trăsniţi, ba chiar, în unele cazuri, duşi cu pluta… care inventează cuvinte sau le scot, pur şi simplu, din propoziţii, care îşi pun personajele să vorbească în versuri sau să nu vorbească deloc, care încep azi fraza ca să n-o mai termine niciodată etc. etc., apare în viaţa mea acest Paolo Cognetti, care în cele mai bune fotografii ale lui seamănă cu vampirul din Saga Amurg, iar în cele mai proaste – zici că l-au răpit teroriştii 🙂 .
