Ţi-am spus deja că-mi vine foarte greu „să recenzez” o carte pe care o pot reciti la orice oră din zi şi din noapte cu aceeaşi încântare, de parcă mereu aş fi la prima întâlnire cu ea… Care e atât de plină de sublinierile şi însemnările mele făcute cu creionul încât nu mai ştiu unde se termină romanul şi începe propriul jurnal… Care practic se aruncă singură în geamantanul acela pe care îl voi lua pe insula pustie…
