În Coşbuc, localitatea care îi poartă numele poetului, mai trăiesc încă oameni din neamul lui. Pe una dintre strănepoatele sale, Maria Filip, acum în vârstă de 80 de ani, o încearcă o bucurie, dar şi un regret la împlinirea celor 150 de ani, în 20 septembrie, de la naşterea celui cu care se înrudeşte.
„Io-s strănepoata lui Coşbuc. Tata meu i-o fost nepot de frate. Îs născută în casa care astăzi e muzeu şi tot de acolo m-am şi căsătorit în 1955 în 10 februarie. De acolo am plecat. Noi suntem urmaşii lui Coşbuc. În afară de mine, mai îs şi fraţii mei, şase mai suntem rămaşi. Tata nu ne-o spus prea multe despre George Coşbuc. Mama o fost aici deportată şi o fost vremuri grele. Am jucat mult şi în „Nunta Zamfirei” (program artistic pus în scenă pe plan local -n.r.) şi în toate părţile am jucat mult în programele lui Coşbuc. Când cu Centenarul, în 1966, o fost foarte multă lume aici, la Coşbuc, şi multă lume din sat o ieşit cu găini. Socăciţele am dat 20 de găini. O fost frumos”, a spus Maria Filip, citată de timponline.ro.
În ce-i priveşte pe cei care îi poartă încă numele lui Coşbuc, tanti Maria ne-a spus: „Am un nepot la Iaşi. Nevasta lui îi profesoară universitară. Şi sunt şi aici în sat ingineri, oameni cu şcoli, sunt, sunt …”
Întrebată dacă îşi mai aduce aminte de vreo poezie scrisă de George Coşbuc, femeia a mărturisit că nu ştie prea multă carte şi tot ce a reţinut a fost de la copiii ei: „Io carte nu am ştiut, decât puţină. Numai de la copii, când o citit, am mai ştiut câte ceva”.
Totuşi, în ciuda vârstei înaintate şi a neştiinţei de carte, tanti Maria ne-a recitat cu mândrie câteva versuri din poezia „Mama”, iar ochii i s-au înlăcrimat când a ajuns la partea în care poetul spune: „Pe tine, mamă, te zăresc, acolo într-o căscioară…”. „Am ştiut multe, dar şi vârsta, copiii mei sunt bătrâni, nepoţii-s mari, duşi…”, şi-a scuzat ea neputinţa de a recita poezia până la capăt.
„Sunt mândră că fac parte din neamul lui, cum să nu fiu mândră. Io născută îs Coşbuc şi îmi pare rău nu nu mi l-am ţinut (numele-n.r), dar atunci, în 55, după război ştiţi cum o fost treburile. Io nu l-am apucat pe Coşbuc. Mama ne mai spunea ce îi zicea socră-sa care l-o apucat pe poetul aici, în căsi, când venea el. O fost mai mult plecat. Când venea aici, venea clandestin. O zis că venea şi stătea câte două-tri zîle, câte o săptămână, le mai povestea, dar clandestin o vinit el. Mi-o zis mama că o vinit cu paşaportul şi o stat în căsile astea şi o plătit la tăt satul joc, muzică şi de băut, la tăt satul, în grădină, de bucurie”, a spus ea.
Tot articolul, AICI
