“Splendida cetate a celor o mie de sori” de Khaled Hosseini – Ana are carti!
IMG_2234

“Splendida cetate a celor o mie de sori” de Khaled Hosseini

splendida-cetate-a-celor-o-mie-de-sori_1_fullsize

Într-o societate în care femeile nu valorează NIMIC, Mariam şi Laila sunt două diamante pierdute printre ruinele unui Kabul devastat. Pentru că marele merit al lui Khaled Hosseini e, în opinia mea, că ia imaginile pe care le vezi, din confortul livingului tău, la televizor, în buletinele de ştiri sau în documentarele despre Afganistan, imagini cu femei acoperite de burka, dincolo de care nu distingi nimic, şi le dă câte un chip şi o poveste colosală.

Personajele principale ale cărţii “Splendida cetate a celor o mie de sori” sunt două femei extrem de diferite, provenind din familii aflate la mare distanţă pe un imaginar lanţ financiar şi cultural, dar pe care viaţa le aduce împreună. Măritate cu acelaşi nenorocit din Kabul, un cizmar mult mai bătrân, Mariam şi Laila vor transforma relaţia de rivalitate şi chiar duşmănie dintre ele într-o alianţă de prietenie cu un unic scop: supravieţuirea! Şi în faţa torturii (fizice şi psihice) la care sunt supuse de propriul soţ, şi în faţa războiului care nu-şi alege niciodată victimele.

Rasheed este “nenorocitul” de mai sus, dar, spre marea mea surpriză, nu am putut să-l urăsc nici o secundă, deşi motive aş fi avut, crede-mă! Însa, dincolo de portretul de monstru pe care i-l face Hosseini şi dincolo de obiecţiile pe care le pot ridica feministele la adresa celor scrise de mine aici, înţelegi la un moment dat că marea “vină” a lui Rasheed e că s-a născut şi a crescut într-o societate şi cultură în care bărbaţii au drept de… orice asupra femeilor. Inclusiv să le omoare atâta vreme cât totul se petrece în propria casă, în timp ce femeilor nu li se permite nici măcar să se apere! Needucat, fără acces la cultură şi ocupat la rândul lui să supravieţuiască în timpul unor regimuri politice care se schimbă atât de repede că nu poţi să le ţii socoteala, Rasheed aplică, la maturitate, ceea ce a văzut şi i s-a spus în copilărie că este normalitate…

Prea puţin familiarizată cu situaţia din regiune, nu pot decât să-i mulţumesc lui Hosseini pentru lecţia de istorie oferită despre ultimii 30 de ani atât de complicaţi ai Afganistanului. Fără să cadă în extrema scorţoasă a tratatelor de gen şi ajutându-se de multitudinea de personaje secundare, scriitorul te familiarizează cu sfârşitul monarhiei din această ţară, ocupaţia sovietică, jihadul dus împotriva ei, războiul civil şi regimul taliban, fiecare aducând noi orori asupra unui popor care credea că le-a văzut şi trăit pe toate.

Singurul motiv pentru care nu acord 5 stele acestui roman e că nu cred că mă voi mai întoarce vreodată la el. Sigur, s-ar putea să mă înşel, dar dacă mă întrebi ÎN ACEST MOMENT îţi voi spune că grozăviile citite îmi ajung pentru această viaţă.

Ca să-ţi dau doar un exemplu… Scena în care Laila trebuie să nască prin cezariană FĂRĂ ANESTEZIE, în singurul spital din Kabul care permite accesul femeilor, este descrisă atât de realist încât mie mi s-a făcut rău fizic.

Încerc însă să mă revanşez faţă de Khaled Hosseini pentru cele 4 stele acordate, recomandând această carte tuturor: şi romanticilor, şi cinicilor, şi pasionaţilor de istorie şi politică, şi celor aflaţi în căutarea unei poveşti cu “de toate”, ba chiar îndrăznesc să le invit la lectură şi pe cititoarele de Sandra Brown/Danielle Steel/Diana Gabaldon (cu a sa “Călătoarea”). Celor din ultima categorie le garantez că nici una din scriitoarele menţionate nu reuşeşte să realizeze portrete atât de oneste şi emoţionante ale unor femei aşa cum o face Hosseini.

CE-AM SCRIS CÂND AM ÎNCEPUT S-O CITESC:

După ce am citit neliniştitorul roman “Libertate” al lui Bogdan Teodorescu, scriam la finalul “recenziei” că o perioadă voi evita scriitorii autohtoni, dornică să evadez, măcar prin lectură, din România zugrăvită de cel care, după părerea mea, îşi pierde vremea ca analist politic în loc să se concentreze pe scris.

Dar ce să zic?!, tare “inspirată” am fost când am închis ochii şi am întins mâna spre biblioteca volumelor necitite – ţi-am spus deja că uneori aplic acest procedeu lăsând întâmplarea să aleagă pentru mine. Şi a ales să mă trimită în… Afganistan!, pentru că am scos din raft “Splendida cetate a celor o mie de sori” a lui Khaled Hosseini. Poftim “evadare”!!! Pfffff…

Acum…

Scriitorul nu e un necunoscut pentru mine: primul său roman, “Vânătorii de zmeie”, care l-a transformat într-unul din cei mai iubiţi autori din lume m-a răvăşit complet, rămânându-mi aproape de suflet până azi, la 6-7 ani de când l-am citit.

Însă mult timp am evitat să mă apropii de celălalt titlu al său mult-aplaudat şi premiat, “Splendida cetate a celor o mie de sori”. Prea îl citea TOATĂ LUMEA! “Mă loveam” de el peste tot: în metrou, în autobuze, în discuţiile cu prietenii, până şi în birourile colegelor de la Contabilitate m-am împiedicat de coperta lui. Aşa că un spirit de contradicţie care mă caracterizează şi cu care recunosc că nu mă prea mândresc m-a îndemnat să aştept să treacă valul acesta.

Şi probabil că mai aşteptam dacă nu alegeam cu ochii închişi următoarea carte. Dar asta e, nu vreau să încalc regulile jocului pe care tot eu l-am creat, deci… hai în Afganistan!

Cartea “Splendida cetate a celor o mie de sori” poate fi cumpărată online de AICI, de AICI, de AICI sau de AICI

Alege varianta potrivită pentru tine!

Facebook Comments

Comentarii

  1. Felicitari pt prezentare
    Imi doresc sa o citesc într-o zi

    1. Multumesc, Veronica! Eu sunt sigura ca-ti va placea!

Leave a Reply