Autor: Etgar Keret
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Humanitas
Anul apariției: 2018
Traducere: Ioana Miruna Voiculescu
Când mă fac mare, vreau să scriu ca Etgar Keret.
N-am mai simțit o bucurie aşa intensă în fața unei cărți şi n-am mai râs cu atâta poftă, minunându-mă de ce poate ieşi dintr-o minte… strălucită, de la „Manualul întâmplărilor” al lui Ştefan Agopian!
„Şapte ani buni” este o fabuloasă împletire de real şi imaginar, căci, deşi scrie clar şi pe copertă, şi în interior, şi în prezentarea făcută de editură pe site că este o carte de memorii, unele fapte sunt prea trăsnite să se fi întâmplat în realitate, iar cuvintele atribuite într-un paragraf de scriitor soției lui întăresc convingerea că pe ici, pe colo, Keret a înflorit cu talent lucrurile: „Viața noastră e una, iar tu o reinventezi tot timpul ca să pară mult mai interesantă. Doar cu asta se ocupă scriitorii, nu?”.
Keret are talent de „stand-up comedian” – l-a şi exersat, a dezvăluit Mircea Cărtărescu, într-o conferință susținută la Florența şi în mod cert n-a fost singura dată! -, iar cartea pare structurată astfel încât să poată fi foarte uşor transformată într-un spectacol de gen (dacă n-o fi fost invers şi a gândit un show de comedie, din care s-a născut apoi cartea). Nu e o poveste legată, închegată, sunt mici întâmplări amuzante, emoționante, tulburătoare adunate din viața scriitorului, într-o perioadă de şapte ani, având ca punct de plecare naşterea fiului său, Lev. Curge atât de lin, încât o poți citi aproape pe nerăsuflate, într-o după-amiază de weekend. Care va deveni brusc foarte frumoasă. ☺
Şi recunosc că aici sunt tentată să pun punct şi să te îndemn s-o citeşti.
Serios, acum. N-are cum să nu te încânte. Poate doar dacă eşti un scorțos lipsit de umor, dar atunci, n-ai fi ajuns (şi rămas) pe blogul nostru. ☺
O să-ți mai spun, totuşi, ce încântător este Keret când tratează cu ironie chestiuni de care părinții, din ce am observat, par în general incapabili, comparându-şi bebeluşul cu păpuşa Chucky sau glumind pe seama faptului că va deveni, când va creşte, şofer de taxi ori lăptar (încearcă numai să faci asta şi-ți vei lua o cratiță în cap de la nevastă/iubită!), cum inventează poveşti pentru agenții de vânzări care-l sună, pentru că este mult prea educat ca să-i trimită sec la plimbare sau ce metodă inedită a descoperit pentru a transforma plictisitoarele autografe (pe care am descoperit că le detestă, ce mă bucur, nu sunt singura!!!) în ceva… puțin spus unic!
„Din moment ce cărțile sunt pură ficțiune, de ce ar fi dedicațiile adevărate?”, se întreabă el, apoi îşi pune în practică ideea cu un umor fantastic: „Lui Mickey. M-a sunat mama ta. I-am închis. Să nu mai îndrăzneşti să-ți arăți fața pe aici”; „Lui Feige. Unde-i suta pe care ți-am împrumutat-o? Ai zis două zile şi a trecut deja o lună”; „Bosmat, deşi acum eşti cu alt tip, amândoi ştim că tot la mine te vei întoarce”.
Aşa cevaaaaaaa… Îmi vine să cumpăr un teanc de cărți şi să-l rog să-mi dea autograf pe fiecare! Numai bugetul mă reține… ☺
CE-AM SCRIS CÂND AM ÎNCEPUT S-O CITESC:
Habar nu am cine este Etgar Keret. Dar, desigur, nu mă surprinde că Ana a auzit de el, de vreme ce este un scriitor israelian şi unii dintre noi îi cunoaştem deja slăbiciunea… 🙂
Trebuie să recunosc că primul impuls a fost să ocolesc cartea, deoarece coperta m-a trimis cu gândul la ceva dedicat părinților. Însă al doilea impuls m-a făcut s-o întorc şi am descoperit astfel că o laudă… Jonathan Safran Foer, unul dintre preferații mei!!! „O carte amuzantă, întunecată şi puternică”. Adjudecat!
Iar surprizele continuă: Salman Rushdie (!!!) vine să completeze cu „un scriitor strălucit”, în vreme ce Cărtărescu spune despre „Şapte ani buni” că este „o mare bucurie pentru oricine iubeşte literatura”. Inutil să spun cu ce aşteptări URIAŞE mă apuc s-o citesc, nu?
În privința subiectului… nici un cuvânt, nici măcar o aluzie, nada… O să fie o surpriză totală!
