Romane clasice groase – să recunoaștem: câți dintre noi nu ne temem, măcar puțin, de ele? 🙂
Prin urmare, aceste romane clasice au toate şansele să sfârşească prin cel mai întunecat colţ de bibliotecă, unde le vor dibui probabil, după pânze groase de păianjen, nepoţii noştri. Sau strănepoţii. Sau cine-o moşteni casa şi mobila din ea…
Uneori e de vină pentru fobia asta doar întinderea, alteori, subiectul îngrozitor de plictisitor, care te face să renunţi la lectură după câteva pagini.
(Aici CHIAR vorbesc în cunoştinţă de cauză, după agonia prin care am trecut cu “Muntele vrăjit” al lui Thomas Mann).
Combinaţia dintre cele două îţi dă însă de cele mai multe ori “fatality”.
Fuga de romane clasice e o problemă nu doar actuală, ci şi globală 🙂
Pe boredpanda.com am aflat că fuga de clasici e o problemă nu doar actuală, ci şi globală 🙂 ! Un artist de benzi desenate, John Atkinson, a descoperit însă cum s-o rezolve: prin comprimarea acţiunii în rezumate de numai câteva cuvinte şi uneori funny (cel puţin în engleză sunt!). Le-a spus “versiunea pentru leneşi”, dar eu n-aş merge până acolo încât să-i fac leneşi pe cei care păstrează o distanţă “safe” faţă de Dostoievski, Hemingway sau Tolstoi.
Aşadar, discută prietenii tăi despre cărţi clasice şi te simţi pe dinafară? Aruncă un ochi la “rezumatele” lui John, poate te-ajută! Iată cum sună:
- Moby Dick (de Herman Melville): Bărbat vs balenă. Balena câştigă.
- Război şi pace (de Lev Tolstoi): Toată lumea e tristă. Ninge.
- Don Quijote de la Mancha (de Miguel de Cervantes Saavedra): Un nebun atacă morile de vânt.
- Infernul (Divina Comedie/ Dante Alighieri): Iadul se dezlănţuie.
- Crimă şi pedeapsă (de Feodor Dostoievski): Criminalul are remuşcări. Se predă. Se simte mai bine.
- Beowulf (mitologie nordică): Eroul ucide monstrul. Dragonul ucide eroul.
- Walden (de Henry David Thoreau): Un bărbat îşi petrece doi ani în natură. Nu se întâmplă nimic.
Până să vină John Atkinson cu noi rezumate-pastilă, căci a promis asta, ce-aţi zice să ne facem cunoscuţi unii altora, prin Anaarecarti.ro, clasicii pe care i-am citit, respectând aceeaşi formulă? Am să-ncep eu:
- Muntele vrăjit (de Thomas Mann): Un tip stă 7 ani într-un sanatoriu. Rutină. Plictis. Muntele nu e deloc vrăjit.
Pase 🙂
