Mai de bună voie şi nesiliţi de nimeni, mai de gura profesorilor 🙂 , mulţi am învățat în școală poezia lui Mihai Eminescu, Călin (file din poveste). Însă prea puțini știu (inclusiv eu, până să dau peste informaţiile de faţă) că metaforele „Codrii de Aramă” şi „Pădurea de Argint” descriu, de fapt, locuri REALE din România, aflate în județul Neamț, în apropiere de Mănăstirea Agapia, sat Văratec.
“De treci codri de aramă, de departe vezi albind/
Mihai Eminescu – Călin (file din poveste)
Ş-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint./
Acolo, lângă izvoară, iarba pare de omăt,/
Flori albastre tremur ude în văzduhul tămâiet;/
Pare că şi trunchii vecinici poartă suflete sub coajă/
Ce suspină pintre ramuri cu a glasului lor vrajă”.
Codrii de Aramă formează o arie protejată de interes național, care se întinde pe 7 hectare. Zona se află la o altitudine de 550-650 metri în județul Neamț şi apartine din punct de vedere administrativ de comuna Agapia. Cei mai bătrâni arbori sunt gorunii seculari, dar rezervaţia conţine peste 300 de specii de plante.
În apropiere se află o altă rezervație naturală, de mare interes forestier și peisagistic, cunoscută sub denumirea de „Pădurea de Argint Văratec”. Situată în imediata apropiere a drumului național DN15G (Valea Seacă – Văratec), pe terasa inferioară a pârâului Topolița, la altitudinea de 540 metri, Pădurea de Argint are o suprafață de două hectare. Împreună cu rezervația Codrii de Aramă a fost declarată arie protejată în 2000.
Codrii de Aramă & Pădurea de Argint din poezia lui Eminescu – de ce se numesc aşa?
Conform specialiştilor, citati de turismistoric.ro, Pădurea de Argint are rol de protecție pentru specii arboricole de mesteacăn (Betula pendula) secular.
Pădurea de Argint și-a luat numele de la scoarța albă, strălucitoare, a mestecenilor. Codrii de Aramă au fost numiţi astfel după culoarea de foc, arămie, pe care o au toamna frunzele gorunilor (o varietate de stejar) de pe culmea din apropiere. Cele două rezervații naturale – Pădurea de Argint și Codrii de Aramă – au avut cândva o suprafața mult mai mare.
Acum aş da un cu totul alt răspuns la şcoală atunci când doamna profesoară m-ar întreba: “La ce anume s-a referit poetul?” 🙂 .
