Scriitorul Mihail Sadoveanu a murit în dimineaţa zilei de 19 octombrie 1961, fiind înmormântat două zile mai târziu în Cimitirul Bellu. Potrivit surselor oficiale, scriitorul a murit în urma unui infarct, acesta având unele probleme cardiace mai vechi, însă există şi alte versiuni cu privire la sfârşitul lui Sadoveanu.
Cu toate că varianta oficială a morţii lui Sadoveanu este că decesul s-a produs după un infarct suferit acasă, o serie de versiuni circulă cu privire la modul în care a încetat din viaţă, scrie Adevărul.
„Dacă este adevărat ceea ce nimeni nu a scris încă negru pe alb, se pare că la 19 octombrie 1961, Mihail Sadoveanu a fost găsit în comă în compartimentul unui tren care-l transporta spre Iaşi, lovit în cap cu o piatră învelită într-o hârtie care purta însemne masonice, la puţin timp după plecarea garniturii din gară. A decedat aproape imediat, făcând inutil efortul marilor doctori bucureşteni, semn cert că «gâdele» masonic trimis de la Paris îşi îndeplinise misiunea“, arată publicistul Gabi Gomboş.
Despre scriitor se vorbea că ar fi fost liderul francmasonilor din România, pe care i-ar fi trădat în favoarea regimului comunist. Scriitorul a fost chiar Mare Maestru al Masoneriei Române.
A încercat să unifice francmasoneria din România
Mihail Sadoveanu a intrat în masonerie în anul 1927, devenind într-un timp scurt unul dintre cei mai importanţi lider. Scriitorul a încercat chiar şi o unificare a mişcărilor masonice existente.
„Sadoveanu a fost iniţiat de bunul său prieten Grigore Ghica, care l-a introdus, în ianuarie 1927, în loja ,«Dimitrie Cantemir», constituită la Iaşi, avându-i alături, printre alţii, pe scriitorii Mihai Codreanu şi Păstorel Teodoreanu. În anii 1928-1929 a devenit Mare Maestru al Marii Loji Naţionale din România, străbătând într-un timp foarte scurt ierarhia internă. Într-un singur an, din februarie până în mai 1929, a trecut de la gradul 18 la gradul 33, cel maxim, devenind membru activ al Supremului Consiliu de Grad 33 şi Ultim al Ritului Scoţian Antic şi Acceptat din România. Prezenţă pregnantă în viaţa masonică din România, Sadoveanu s-a dedicat cu pasiune politicii de unificare a francmasoneriei din România, în condiţiile în care Marea Lojă Naţională din România avea în cealaltă lojă, Marele Orient al României, o concurentă de temut. În acest proces complicat s-au cheltuit multe energii şi s-au născut numeroase adversităţi, fiecare lojă având susţinătorii ei de peste hotare. În pofida aprigelor lupte interne, Sadoveanu a avut timp de trei ani ani (între 1934 şi 1937) satisfacţia de a conduce, ca Mare Maestru Federal, Francmasoneria Română Unită, deţinând în continuare şi demnitatea de Mare Maestru în Marea Lojă Naţională din România“, mai arată publicistul Gabi Gomboş.
O altă versiune plasează evenimentul tot într-un compartiment de tren, dar moartea ar fi survenit după ce scriitorul, care avea o vârstă înaintată, ar fi îngurgitat o substanţă afrodisiacă, pentru a face faţă unei propuneri care i-a fost făcută chiar în tren.
