În ziua de 25 februarie 1866 a avut loc debutul literar oficial al lui Mihai Eminescu, în revista Familia. În acel moment, avea 16 ani și nu cred că bănuia în nicio clipă că va deveni poetul nostru național. Sub alt nume…
Pe cel mai important poet al românilor l-a chemat în primii 16 ani de viață Eminovici, după numele de familie al tatălui său, căminarul Gheorghe Eminovici. Dar, în 1866, totul avea să se schimbe: atunci “De-aș avea”, prima lui poezie publicată într-o revistă, a apărut sub numele de Mihai Eminescu.
Cine i-a schimbat numele lui Mihai Eminescu?
Istoricii literari susțin ca „nașul” poetului a fost scriitorul și publicistul Iosif Vulcan, cel care „l-a debutat” pe Eminescu.
În luna iunie a anului 1865, Iosif Vulcan punea bazele unei reviste cu denumirea „Familia”, la Pesta, al cărei program era de a răspândi cultura română în Transilvania.
După doar câteva luni, la începutul lui 1866, el primea la redacţie o scrisoare însoţită de câteva poezii ale unui elev din Cernăuţi. Autorul se numea Mihail Eminovici, se descrisese ca fiind elev „privatist” la gimnaziul din oraş și îl ruga pe Vulcan să-i publice în revistă primele încercări poetice.
Plăcut surprins de talentul adolescentului, Vulcan îi publică una dintre poeziile trimise, „De-aş avea”, în numărul 6 din 25 februarie/9 martie 1866, însoțind-o cu o notă plină de generozitate şi de încurajare. „Cu bucurie deschidem coloanele foaiei noastre acestui june de numai de 16 ani, care cu primele sale încercări poetice trămise nouă ne-a surprins plăcut”, scria Vulcan, potrivit “Libertatea Cuvantului”
Dar Vulcan a considerat de cuviință că e mai bine să „românizeze” numele tânărului autor, semnând poezia care a constituit debutul lui oficial cu „Mihai Eminescu” și nu Eminovici.
Până în acel moment, încercările literare ale lui Eminescu fuseseră apreciate de apropiați și de colegii lui de școală care le putuseră citi în broșuri școlărești, cum a fost cazul poeziei „La mormântul lui Aron Pumnul”. Scrisă de Mihai Eminescu în 1866 și semnată „M. Eminoviciu, privatist”, poezia a aparut în broșura „Lăcrămioarele învățăceilor gimnaziști”, în ianuarie 1866, la moartea profesorului lor, Aron Pumnul.
O altă variantă legată de schimbarea numelui a fost susținută de fratele mai mic al poetului, Matei Eminovici. În scrisorile trimise către Corneliu Botez, președintele Tribunalului din Galați, care organizase, cu ocazia comemorării a două decenii de la moartea lui Mihai Eminescu, ridicarea unui bust al poetului, acesta susține că renumitul profesor Aron Pumnul, cel care i-a fost dascăl lui Mihai la Cernăuți, i-ar fi schimbat numele de familie în Eminescu.
Chiar și Matei avea să preia, din 1893, numele Eminescu, făcut faimos de fratele său. Însă afirmațiile sale nu au primit niciodată vreo altă confirmare.
De-aş avea
De-aş avea şi eu o floare
Mândră, dulce, răpitoare,
Ca şi florile din mai,
Fiice dulci a unui plai,
Plai râzând de iarbă verde,
Ce se leagănă, se pierde,
Undoind încetişor,
Şoptind şoapte de amor;
De-aş avea o floricică
Gingaşă şi tinerică,
Ca şi floarea crinului,
Alb ca neaua sânului,
Amalgam de-o roz-albie
Şi de una purpurie,
Cântând vesel şi uşor,
Şoptind şoapte de amor;
De-aş avea o porumbiţă
Cu chip alb de copiliţă,
Copiliţă blândişoară
Ca o zi de primăvară,
Cât îţi ţine ziuliţa
I-aş cânta doina, doiniţa,
I-aş cânta-o-ncetişor,
Şoptind şoapte de amor.
