Autor: David Brin
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Nemira
Anul apariției: 2014
Traducere: Alexandru Macovescu
David Brin este unul dintre scriitorii mei preferați. “Inima cometei” și “Poștașul” sunt două romane care îmi sunt foarte dragi.
Așa că apariția la Nemira a trilogiei “Războiul elitelor”, ce include cărțile “Exploratorii soarelui”, “Maree stelară” și “Războiul elitelor”, nu a putut decât să mă facă să mă duc să le cumpăr și să mă pun pe citit. Numai că primul roman a fost o super, ultra, mega și cruntă dezamăgire. Am regretat că am cumpărat “din prima” toată trilogia și nu am așteptat să termin “Exploratorii soarelui” ca să-mi fac o părere. Din această cauză am tot amânat să mă apuc de “Maree stelară” vreme de aproape un an. Am făcut o mare greșeală…
Acţiunea din “Maree stelară” are loc într-o galaxie plină de fel de fel de rase extraterestre. Singura modalitate de dezvoltare a unei civilizații este să intre în grija sau sub patronatul unei alte rase superioare din punct de vedere tehnologic care urmează să o ajute să devină parte din elita galactică. Singurii care au reușit acest lucru fără nici un ajutor sunt… oamenii. Mai mult decât atât, după ce că au evoluat singuri, s-au mai apucat să ajute şi alte manifere de pe Terra, delfinii și cimpanzeii, să evolueze. Bineînțeles că acest lucru nu a fost deloc pe placul extratereștrilor care acum consideră omenirea drept o eroare a universului, ce trebuie anihilată sau, în cel mai bun caz, aservită lor.
O navă spațială plină cu… delfini
Următorul pas al oamenilor, după ce au ajutat delfinii să aibă conștiință, să vorbească și să folosească tehnologia umană, a fost să construiască o navă spațială, să o umple cu apă, să urce la bord un echipaj format în majoritate din delfini la care au adăugat câțiva oameni și un cimpanzeu și să o trimită să exploreze galaxia.
Ca în orice roman care se respectă, echipajul nostru face o descoperire epocală: dă peste o flotă de nave uriașe părăsite, despre care nimeni nu știe nimic. Acest lucru pune în mișcare întreaga galaxie, deoarece toate rasele extraterestre vor navele numai pentru ele. Urmăriți de acestea, delfinii & oamenii încearcă să se întoarcă pe Terra, însa nava li se prăbușește pe o planetă, acoperită cu apă (un lucru foarte convenabil pentru delfini). Aici, în timp ce extratereştrii se luptă între ei în spațiu pentru dreptul de a-i captura pe fugari, aceștia din urmă încearcă în continuare să găsească o cale de a scăpa.
Maree stelară are o “dark side”
Elementul pozitiv, dar, în același timp, negativ al cărții, îl constituie delfinii. O să încep cu partea negativă, “the dark side of” Maree stelară. În primul rând, vreme de un sfert din carte nu am putut să-mi dau seama care sunt delfinii și care sunt oamenii. Toți vorbesc la fel, au nume și fac lucruri obișnuite. E drept că delfinii vorbesc din când în când în limba lor, iar dialogul respectiv apare sub forma unor poezii.
Numai că până în clipa în care apare un vers pe pagină, te întrebi: cel care stă în apă și spune ceva în timp ce înfiletează un șurub este om sau nu? În al doilea rând, nu am putut trece peste pasiunea pe care un delfin o are pentru o femeie. Știu ca este o carte SF, în care orice este posibil, dar cred că de data aceasta David Brin s-a aventurat acolo unde puțini scriitori au ajuns vreodată. Pur și simplu, pasajele respective mi s-au părut… prea mult.
Acum, trecând la partea pozitivă a cărţii, aceasta este asigurată atât de delfinii desființați în paragraful de mai sus, cât și de extratereștrii care abia așteaptă să pună ghearele, penele, ventuzele, cleștii și tot ce mai au atașat de corpurile lor pe eroii noștri.
Maree stelară a meritat toate premiile primite
În momentul în care te obișnuiești cu limbajul delfinilor și înveți care sunt personajele umane din roman, cartea prinde aripi… mai mult sau mai puțin dorsale. Delfinii sunt fantastici! Sunt aproape umani, preluând de la oameni atât lucruri bune (umor, bunătate, duioșie, curaj, spirit de sacrificiu), cât și rele (crimă, nebunie, egoism, trădare, gelozie, violență, ură).
În ceea ce privește extratereștrii, paginile care descriu conflictul dintre ei sunt fenomenale. Deși au același scop, extratereștrii au fiecare caracteristici și însușiri unice, moduri diferite de a vedea universul și de a-l face să se supună voinței lor.
La final, pot spune ca “Maree stelară” a meritat toate premiile primite, Hugo, Nebula și Locus. Este o diferență colosala între romanul care deschide trilogia “Războiul elitelor” și acesta. Noroc ca fiecare carte se poate citi independent, așa că sfatul meu este să sari peste “Exploratorii soarelui” și să treci direct la “Maree stelară” deoarece aceasta este ceea ce contează: un roman SF excelent!
Ce-am scris când am început să citesc “Maree stelară”
Când am aflat, în urmă cu ceva timp, despre ce este vorba în “Maree stelară” mi-am zis: “Delfini în spațiu? Neah…”
În secunda doi, am descoperit că romanul a luat premiile Hugo, Nebula și Locus, așa că am fost obligat să-mi schimb părerea și să-l trec la categoria “De citit neapărat”. De ce această schimbare radicală de atitudine?
Am o nebunie legată de cărțile SF&F: vreau să am & să citesc toate romanele care au câștigat premiile majore ale genului. Încă mai am de lucru la îndeplinirea acestei dorințe, iar cu “Maree stelară” sunt cu un pas mai aproape de realizarea ei…
