Cercetătorii au început să elucideze misterul celebrelor manuscrise de la Marea Moartă cu ajutorul inteligenței artificiale. Prima concluzie la care au ajuns a fost că doi scribi diferiți au scris o parte din texte. Până acum, deosebirea dintre cele două scrieri nu fusese vizibilă. Manuscrisele conţin cea mai veche versiune cunoscută a Bibliei.
Testele au fost efectuate pe cel mai lung text, cunoscut sub numele de Marea Carte al lui Isaia, anunţă Digi24. Cel mai probabil, două persoane diferite au copiat cuvintele folosind o scriere de mână aproape identică.
Pergamentele au fost o sursă de fascinație de la descoperirea lor cu aproximativ 70 de ani în urmă. Primele seturi au fost găsite de un beduin într-o peșteră de la Qumran, lângă Marea Moartă, pe teritoriul Cisiordaniei de astăzi.
Manuscrisele de la Marea Moartă sunt vechi de peste 2000 de ani
Pergamentele și papirusurile sunt scrise în ebraică, dar și în aramaică și greacă, și sunt vechi de peste 2000 de ani.
Cartea lui Isaia este unul dintre cele 950 de texte descoperite în anii 1940 și 1950. Ceea ce o face diferită de alte pergamente este faptul că toate cele 54 de coloane sunt împărțite în jumătăți, scrise într-un stil aproape uniform.
Cercetătorii de la Universitatea din Groningen, Olanda, au examinat Cartea lui Isaia folosind un software de recunoaștere „de ultimă oră”. Au analizat o singură literă ebraică, aleph, care apare de peste 5.000 de ori în pergament.
Specialiştii spun că „au reușit să extragă urmele vechi de cerneală așa cum apar pe imaginile digitale”.
Manuscrisele de la Marea Moartă, scrise de doi scribi diferiţi
„Urmele de cerneală sunt legate direct de mișcarea mușchilor persoanei care scrie și sunt specifice fiecărei persoane”, au spus ei. Folosind această tehnică, cercetătorii au obținut dovezi că la scrierea textului au participat cel puțin două persoane .
„Scenariul probabil: doi scribi diferiți au colaborat și au încercat să păstreze același stil de scriere, dezvăluindu-se totuși, individualitatea”, spun cercetătorii într-o lucrare publicată recent.
Ei au adăugat că asemănarea scrisului ar sugera că scribii au avut o pregătire similară într-o școală sau în familie, dând exemplul „unui tată care și-a învățat fiul să scrie”.
Cercetătorii mai spun că abilitatea scribilor de a „imita” scrisul celuilalt era atât de bună, încât până acum oamenii de știință moderni nu au reușit să facă o diferență între ei.
