“Iuda” de Amos Oz – Ana are carti!
iuda

“Iuda” de Amos Oz

Iuda - coperta

Dacă n-aş fi citit nimic până acum de Amos Oz şi cineva mi-ar fi pus în braţe nu acest roman, ci un singur capitol din el, unul singur!, ar fi fost suficient ca scriitorul israelian să mă cucerească instantaneu şi definitiv.

Pentru că rândurile care redau scena crucificării lui Isus văzută, atenţie!, PRIN OCHII LUI IUDA alcătuiesc unele din cele mai emoţionante şi tulburătoare pagini citite de mine în ultima vreme.

Cu toate acestea, nu voi da năvală să laud romanul acesta… aşa, din prima, fără avertismentele de rigoare.

Pentru că “Iuda” nu e deloc o carte uşoară. Absolut deloc!

Dragoste, politică, religie… pe toate cele trei dimensiuni a avut ambiţia Amos Oz să-şi construiască romanul. Şi i-a reuşit cu aceeaşi lejeritate şi fineţe cu care m-a impresionat de fiecare dată când i-am citit cărţile. În plus însă, totul e… cu fundul în sus în “Iuda”. Dragostea nu e coborâtă din poveştile clasice de iubire. Eroii care dictează practic istoria unei ţări pot fi acuzaţi, la doar câteva zile distanţă, de trădare. Iar figura supremă a conceptului de trădare, Iuda, devine SINGURUL APOSTOL care l-a înţeles şi l-a ajutat cu adevărat pe Isus.

Să le luăm pe rând…

DRAGOSTEA

Schmuel Asch e un tânăr student în Ierusalimul anilor 1960 care pare să fi pierdut un pariu cu norocul: iubita îl părăseşte pentru a se căsători cu “fostul”, părinţii nu-l mai pot susţine financiar, deci e obligat să-şi abandoneze studiile universitare, abia se descurcă cu banii de pe o zi pe alta şi, de parcă toate acestea n-ar fi fost suficiente, suferă şi de o sensibilitate ieşită din comun care îl face să plângă aproape din nimic.

Pe acest fundal, se angajează să-i ţină companie lui Ghershom, un bătrân infirm de o inteligenţă uluitoare, în stare să susţină prelegeri despre orice şi care pare să fi adunat toate hachiţele din lume în propriul buzunar. La schimb, Schmuel primeşte câţiva bănuţi, masă şi casă. Iar această casă retrasă, a cărei atmosferă misterioasă te cuprinde pe nesimţite (Amos Oz se depăşeşte pe sine însuşi în descrierea ei, e un adevărat poet!), devine scena sentimentelor pe care Schmuel începe să le nutrească pentru Atalia.

Enigmatica femeie care are aproape dublul vârstei lui Schmuel pare să se joace cu un cinism uriaş cu afecţiunea lui, dar ascunde, de fapt, în piept o inimă distrusă de pierderea suferită şi care nu-şi va mai reveni niciodată. Atalia a fost căsătorită cu fiul lui Ghershom, însă a rămas văduvă de tânără după ce soţul ei a pierit într-una din nesfârşitele confruntări care au însângerat tânărul stat evreu. Nemaipretinzând nimic de la viaţă, Atalia a rămas alături de fostul ei socru, încercând măcar să nu se mai gândească în fiecare clipă la detaliile cumplite (şi când spun “cumplite” nu exagerez cu nimic!) ale morţii bărbatului său.

POLITICA

Pe măsură ce secretele casei se dezvăluie unul câte unul, Schmuel şi Ghershom se lansează în discuţii aprofundate despre situaţia politică a Israelului, despre ura care îi desparte pe arabi şi pe evrei, tânărul fiind veşnic provocat de bătrân să privească situaţia din toate unghiurile posibile. Şi odată cu el, acelaşi lucru îl vei face şi tu! Cine are dreptate? Arabii sau evreii? Ambele părţi? Nici una? Întrebări valabile şi în urmă cu 50 de ani, atunci când îşi plasează scriitorul subiectul cărţii, dar şi în prezent, când a scris-o. În felul acesta, Amos Oz te familiarizează cu istoria atât de complicată a Israelului, dar, recunosc!, dacă nu ai deja câteva cunoştinţe despre ce se întâmplă în acea parte a lumii, paginile respective din “Iuda” s-ar putea să te piardă pe drum.

Ghershom şi Schmuel nu se rezumă în conversaţiile lor doar la problemele regiunii în care trăiesc. Bătrânul, perfect servit de cultura sa enciclopedică, şi tânărul, ajutat de o minte curioasă, obişnuită să-şi pună întrebări, analizează marile figuri ale istoriei mondiale, neuitând să puncteze că multe dintre acestea au fost la un moment dat acuzate de trădare chiar de proprii săi susţinători.

RELIGIA

Şi în tot acest timp, pe un alt plan, cel al cărui nume e sinonim cu trădarea cunoaşte o evoluţie FIX inversă. Lucrând la o teză despre “Isus, prin ochii evreilor”, Schmuel devine din ce în ce mai obsedat de figura lui Iuda, prilej pentru Amos Oz să-ţi arunce o altă provocare uriaşă la nivel intelectual. Este Iuda într-adevăr cel mai mare trădător din istorie? Sau este singurul din cei 12 apostoli care l-a înţeles şi l-a servit cu adevărat pe Isus? Fără trădarea lui Iuda, cum ar fi fost Isus crucificat pentru ca apoi să învie? Ce s-ar fi ales de fundamentele religiei creştine?

evanghelia-dupa-iuda-codex-tchacos-5809(Perspectiva nu este deloc nouă, în caz că eşti deja familiarizat(ă) cu Evanghelia după Iuda. Descoperit în anii ’70 într-o grotă din Egipt şi apărut în limba română în 2006, codexul a constituit pentru mine o lectură CO-LO-SA-LĂ, dându-mi complet peste cap cunoştinţele despre religie).

Iar capitolul în care Iuda asistă la crucificarea lui Isus şi la care am făcut referire la începutul acestei “recenzii” m-a răvăşit pur şi simplu… Nici dacă adun toate stelele din clasamentul nostru nu mă apropii de nota pe care ar merita-o Amos Oz pentru paginile acelea pline de furie, durere, emoţie şi dezamăgire.

Aşa mă rezum să acord 5 stele acestei cărţi! Dar… te îndemn SĂ NU O CITEŞTI (oricât de paradoxal ar părea!) dacă nu te pasionează originile conflictului din Orientul Mijlociu sau istoria evreilor şi nici religia nu e chiar domeniul tău de interes.

 

CE-AM SCRIS CÂND AM ÎNCEPUT S-O CITESC:

Fug cât pot de întrebarea: “Care e scriitorul/romanul tău preferat?” Cum să aleg DOAR UNUL SINGUR?! Nici măcar de un top trei (sau cinci) nu mă pot ţine la modul serios. Căci pe măsură ce adun şi ani, şi cărţi, clasamentul se modifică non – stop.

Pot însă să-ţi spun că, LA ORA ACTUALĂ, Amos Oz este unul din autorii după care mă dau în vânt. Etern candidat la premiul Nobel pentru literatură (ca şi Murakami, alt preferat al meu), scriitorul israelian mă ţine în mrejele lui de ceva ani încoace. Am citit cam tot ce s-a tradus în limba română scris de el şi anunţul apariţiei unui nou titlu care îi poartă semnătura mă face să mă înfiinţez instantaneu în uşa librăriei.

Prin urmare, încep acum ultimul lui roman: “Iuda”.

Până revin cu recenzia, fac copy/paste mai jos după prezentarea editurii (nu de alta, dar atunci când mi-am luat-o, pe mine nu m-a interesat nici un pic subiectul cărţii, atâta vreme cât pe copertă scria mare AMOS OZ):

“Roman al devenirii și o sofisticată poveste de iubire, Iuda repune în discuție, din perspectivă etică, politică și istorică, figura trădătorului și conceptul de trădare. O realizare literară de proporțiile unei simfonii, Iuda îmbină un subiect pasionant cu reflecții îndrăznețe asupra evenimentelor istorice care au determinat, pe de o parte, relațiile dintre evrei și creștini și, pe de alta parte, cele dintre Israel și lumea arabă.

În decorul neprietenos al unui Ierusalim iernatic de la începutul anului 1960, tânărul Shmuel Asch înțelege ca viața lui are nevoie de o schimbare. Dezamăgit în urma unei povești de dragoste încheiate brusc și sclav al unei vieți studențești lipsite de satisfacții, el hotărăște să se izoleze în casa veche a unui batrân intelectual infirm, a cărui noră îl angajează pentru a-i ține acestuia companie câteva ore în fiecare zi. Ceea ce nu știe Shmuel este ca traiul între zidurile groase ale casei de la marginea orașului vechi, alături de doi oameni aparținând parcă altor vremuri, nu face decât să-l reconecteze la viață, pregătindu-l pentru ceea ce-l așteaptă cu adevărat. El descoperă treptat toate fațetele iubirii și ale sacrificiului, pe măsură ce desface taina celor în casa cărora locuiește.”

Cartea poate fi cumpărată online de AICI, de AICI, de AICI, de AICI sau de AICI

Alege varianta potrivită pentru tine!

Facebook Comments

Leave a Reply