Istoria secretă de Donna Tartt - recenzie
Istoria secreta

“Istoria secretă” de Donna Tartt

Istoria secreta

Când m-am apucat să citesc “Istoria secretă” de Donna Tartt, habar nu aveam ce înseamnă “dark academia”. Azi sunt specialistă în subiect 🙂 .

Ba chiar mă voi aventura în a spune că dacă acest curent mai mult sau mai puţin literar, intitulat ABSOLUT GENIAL “dark academia”, ar fi apărut mai în tinereţea mea şi nu acum, când număr AMR până la pensie, nu că aş fi fost fana lui… nuuuu! L-aş fi îmbrăţişat total, în cele mai mici detalii ale vieţii de zi cu zi. Fidelă esteticii dark academia, aş fi scris această recenzie dintr-o cameră întunecată, luminată gotic de câteva lumânări şi plină de busturile unor scriitori celebri, înconjurată de volumele lui Byron şi Shakespeare, plus două-trei manuale de latină şi greaca veche. Şi, desigur, aş fi fost o arogantă, pe care blogul nici că putea s-o mai încapă 🙂 .

(Pentru cititorii noştri mai tineri şi mai puţin trecuţi prin armată, AMR este acronimia de la Au Mai Ramas… X zile, mantra celor care efectuau odinioară stagiul militar şi care nu visau decât la ziua când vor fi lăsaţi la vatră. Nu ştiu dacă printre soldaţii de azi se mai poartă, dar, în ceea mă priveşte, eu număr AMR-ul până la pensie încă de când am împlinit vârsta de 30 de ani 🙂 . Şi mi se pare că bat pasul pe loc, jur! ).

Revenind…

Mă declar fascinată de curentul dark academia

Conceptul de dark academia a fost lansat iniţial pe… Tumblr şi a cunoscut o adevărată explozie pe Tik Tok şi instagram. Dincolo de aspectele hai să le zicem tabloide 🙂 pe care ţi le-am pomenit mai sus, misterioasa denumire face, de fapt, referire la o adevărata celebrare a a vieţii dedicate studiului de dragul… studiului. Deşi încă i se caută o definiţie exactă, cei care au început deja să studieze fenomenul au căzut de acord că dark academia pune accent pe lectură, pe scriere, pe acumularea de cunoştinţe.

În aceasta eră în care aproape că am ajuns să respirăm… digital, tinerii care se refugiază în dark academia se întorc la studiul clasic. La cărţile pe hârtie. La bibliotecile unde trebuie să respecţi o linişte totală ca să nu-i deranjezi pe cei care citesc. Dark academia este despre marii scriitori de odinioară şi marile cărţi cu care te lupţi ca să le dovedeşti, care îţi pun mintea pe bigudiuri şi îţi fac vraişte sentimentele şi la finalul cărora eşti epuizat, dar triumfător. Pentru că ştii/simţi/înţelegi că nimic nu mai este la fel în tine după o astfel de carte.

Prin urmare, cred că înţelegi acum de ce am fost atât de fascinată de curentul literar despre care se spune că a fost creat de… ta-tarrr-aaaam!!!!… romanul Donnei Tartt, “Istoria secretă”.

Pentru că da, aceasta este legătura.

Cartea poate fi cumpărată online de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI sau de AICI

Şi în sferele înalte ale studiului crima tot cu litere de sânge se scrie

Câţiva studenţi ai unui colegiu de elită din New England formează un fel de frăţie secretă în jurul profesorului lor de studii clasice, Julian, căruia fiecare îi poartă o afecţiune specială, uneori vecină cu obsesia, și ale cărui opinii au valoare de adevăruri absolute în ochii ucenicilor săi. Tinerii, toţi de bani gata, îşi construiesc viaţa academică pe două coordonate: studiul aprofundat al limbilor moarte şi cantităţile uriaşe de alcool pe care le consumă din prolog până la epilog.

În acest grup elitist, aterizează într-o zi Richard, naratorul “Istoriei secrete”, pe care, exceptând pasiunea pentru greaca veche, totul pare să-l despartă de sofisticaţii săi colegi. Tânărul, care provine dintr-o familie fără mari posibilităţi financiare, face eforturi uriaşe pentru a se integra în lumea aceasta la care el tânjeşte cu admiraţie şi respect… doar ca să descopere că şi în sferele înalte ale studiului crima tot cu litere de sânge se scrie.

Secretul bine păzit al grupului, moartea acelui Bunny de care îţi pomeneam când am început să citesc cartea, se dezvăluie încet-încet, strat după strat, în prima parte din cele peste 600 de pagini ale volumului, într-un expozeu foarte a-la-Sherlock-Holmes. De altfel, chiar o suspectez pe Donna Tartt că îmi împărtăşeşte preferinţa pentru cel mai cunoscut detectiv din literatură, după ce i-am descoperit plină de încântare surprinzătoarele referiri la el presărate printre pagini.

“Istoria secretă”, pasiune pentru studiu la fiecare virgulă

Prin urmare, cartea poate fi citită, bine mersi, ca un roman poliţist excelent. Şi… total atipic, pentru că, deşi afli încă din primele rânduri şi cine e victima, şi cine sunt ucigaşii, tot vei muri de curiozitate să descoperi “de ce?”.

Însa ceea ce m-a cucerit pe mine total şi definitiv a fost PASIUNEA PENTRU STUDIU pe care o trădează fiecare virgulă a acestui roman. Încă 1000 de pagini dacă scria Donna Tartt şi nici că m-ai fi auzit cârcotind.

Să ne înţelegem, aceasta este o carte tare trufaşă.

Felul nonşalant în care citează din clasici tinerii atunci când nu sunt ocupaţi cu adevărate orgii bahice (stai!, ce spun eu aici?!, chiar şi ÎN TIMPUL acestor orgii 🙂 ) te poate complexa şi irita dacă nu eşti familiarizat/ă cu literatura veche. Dizertaţiile care se întind pe pagini întregi despre marile mituri şi tragedii greceşti te pot face să te simţi ca un outsider. Şi, ţi-o spun din experienţă 🙂 , niciunul dintre personajele principale nu-ţi arată curtoazia de a te invita să iei parte la discuţiile lor. Cu mare greutate vei reuşi să te scuturi de sentimentul că eşti doar un străin indiscret care trage cu ochiul şi cu urechea la reuniunile lor ţinute în biblioteca fascinantă a colegiului sau în fermecătoarea sală de clasă a profesorului Julian.

Însă…

Lucrurile scapă (rău) de sub control în timpul unor ritualuri mistice

Henry (liderul grupului), gemenii Camilla şi Charles (a căror dragoste… frăţească te va face să ridici din sprâncene de mai multe ori), Francis şi Bunny (pe cât de şarmant primul, pe atat de enervant al doilea) nu sunt doar nişte puşti bogaţi, excentrici şi răsfăţaţi care merg la colegiu de gura părinţilor. În fiecare dintre aceste personaje destul de antipatice, toate vinovate de crimă!, exista o iubire reală pentru tot ce stă la baza literaturii mondiale. Discuţiile lor îndelungi despre filozofia antică, purtate pe cel mai superior ton cu putinţă, sunt în acelaşi timp extrem de profunde. Pentru că, în ciuda preferinţei lor evidente pentru petrecerile decadente, presărate cu mult alcool & droguri şi cu şi mai mult sex, când vine vorba de studiile lor cei cinci prieteni chiar ştiu despre ce vorbesc.

Chiar şi atunci când lucrurile scapă (rău) de sub control, totul se întâmplă în timpul unor ritualuri mistice, de mult uitate, pe care tinerii încearcă să le pună în practică pentru a-l invoca pe zeul Dionysos. Pentru că, nu-i aşa?, aceşti tineri atât de extravaganţi nu puteau s-o dea în bară după o banală petrecere studenţească 🙂 .

Însă nu doar bacanala, sărbătoarea nocturnă dedicata zeului vinului, sfârşeşte într-un eşec de proporţii catastrofice. Ci şi prietenia lor. După moartea lui Bunny, grupul acesta unit nu de vreo afecţiune ieşită din comun, ci de lecturi înalte, de superioritate intelectuală şi de inteligenţa cu accente sinistre a profesorului Julian se face praf atunci când lumea reală dă năvală peste el, aducând bănuieli, tensiuni, râci meschine şi financiare. În ciocnirea dintre minţile luminate şi inimile întunecate, cea care are de pierdut este prietenia. Spre marea mea dezamăgire, nu mă feresc s-o recunosc.

De ce te îndemn să nu citeşti “Istoria secretă” la galop?

Scriitura Donnei Tartt este unul dintre motivele pentru care te voi îndemna să nu te repezi să devorezi Istoria secreta ca pe un roman poliţist. Căci autoarea reuşeşte o performanţă absolut remarcabilă în a vorbi despre frumuseţe sau despre moarte (sau despre amândouă în acelaşi timp pe parcursul a două pagini incredibile!), despre Paradisul pierdut al lui Milton sau despre sanscrită şi hieroglife cu aceeaşi eleganţă sofisticată pe care o afişează personajele sale. Cursul intensiv de literatură universală care îţi este predat odată cu acest roman curge atât de firesc încât realizezi că americanca a avut la degetul mic uriaşa documentare care a stat la baza operei sale.

În plus, Donna Tartt se dovedeşte şi o portretistă extrem de rafinată. Personajele sale au atât de multe fețe şi… fațete, cunosc transformări spectaculoase, evoluează în direcţii neaşteptate sau… regresează în ipostaze pe care le credeai definitiv depăşite, încât nu pot decât să aplaud mâna fermă cu care le-a ţinut autoarea în frâu.

Nişte personaje atât de neplăcute încât la un moment dat începe să-ţi placă de ele

Măştile care-ţi defilează prin faţa ochilor te obligă însă să le acorzi toată atenţia dacă vrei să separi adevărul de minciunile în spatele cărora se ascund Henry & Co. Şi să înţelegi cum cei şase tineri (îl includ aici şi pe băiatul-din-popor Richard pentru că, să ne înţelegem, nici el nu e chiar un porumbel nevinovat) şi profesorul lor (briliant, mincinos şi manipulator) pot fi nişte personaje atât de neplăcute încât la un moment dat începe să-ţi placă de ele 🙂 .

În încheiere, cu o mână pe inimă, şi cu cealaltă – pe Iliada, pe care am de gând s-o citesc după ce termin recenzia de faţă, Dionysos să mă ajute!, îţi spun cinstit că dacă nimic din ce am scris până acum nu te-a făcut să tresari şi să zâmbeşti aprobator, atunci mai bine evită “Istoria secretă”. Căci n-aş vrea ca şi de prietenia noastră să se aleagă praful!

P.S. Tocmai îmi reciteam kilometrica recenzie când am realizat că am uitat să-ţi spun cel mai important “amănunt”. Donna Tartt avea 29 de ani când a debutat ca scriitoare cu acest roman de cinci stele. Cred că abia acum am pus lucrurile în perspectiva corectă.

Istoria secreta

Ce-am scris când am început să citesc “Istoria secretă”

De obicei, sunt extrem de argumentată când îmi fac cumpărăturile literare. Că-mi place autorul, că-mi place subiectul, că-mi place… coperta 🙂 , în marea majoritate a cazurilor ştiu précis de ce vreau să-mi iau o anumită carte.

Desigur, la fel de précis ştiu şi de ce NU vreau o anumită carte… şi, cu toate acestea, mă tăvălesc până intru în posesia ei, ca o adevărata cititoare cine-s-o-mai-înţeleagă ce sunt.

De exemplu, “Istoria secretă” de Donna Tartt.

Recenzia mea la un alt titlu al americancei, “Micul prieten”, (pe care o poţi citi AICI) ar fi trebuit să mă determine să mă ţin la distanţă de autoarea aceasta care atunci când se aşterne la scris, păi, să ştii că nu se joacă, prin urmare sfârşeşte prin a publica nişte… cărămizi de cărţi care ar fi tare bine să nu-ţi cadă pe picior! Cu toate acestea, din momentul în care am auzit de “Istoria secretă”, nu am mai avut linişte.

Pur şi simplu, nu reuşeam să găsesc “Istoria secretă” nicăieri…

Cum o prezintă editura:

Sub influenţa charismaticului lor profesor de limbi clasice, un grup de tineri inadaptaţi, inteligenţi şi excentrici de la un colegiu de elită din New England descoperă un mod de a gândi şi de a trăi cum nu se poate mai diferit de existenţa banală a contemporanilor lor. Dar când depăşesc graniţele moralităţii, viaţa lor se schimbă profund şi pentru totdeauna, şi descoperă cât de greu poate fi să trăieşti cu adevărat şi cât de uşor este să ucizi.

Deci… Musai s-o citesc. Musai s-o am în bibliotecă. Musai ACUM! Doar că acel “ACUM” a acoperit o luuuuungă perioadă de timp. Pentru că, pur şi simplu, nu reuşeam s-o găsesc nicăieri. Pe toate site-urile stocul era epuizat. În toate librăriile, vânzătoarele îmi ridicau din umeri. (Între timp, a fost reeditată, deci tu nu eşti nevoit/ă să treci prin chinul meu!)

În cele din urmă, dacă-ţi aminteşti, v-am cerut ajutorul pe pagina de facebook. Mă gândeam că poate o are cineva, a citit-o şi este dispus/ă să se despartă de ea contra cost, de dragul unei bloggeriţe care nu mai doarme noaptea dacă nu deţine în biblioteca personală titlul de faţă.

… aşa că v-am cerut ajutorul

Şi…

Ce minune!

Ce miracol!

Într-una dintre acele graţii pe care ţi le arată viaţa, am primit un mesaj de la o tânără care a transformat iubirea pentru cărţi în meserie. Raluca Farcaş lucrează într-o librărie micuţă dintr-un orăşel micuţ al cărui nume îl poţi descifra pe harta României numai cu ajutorul unei lupe. Înduioşată de disperarea mea, s-a dus la serviciu, a cotrobăit în rafturile pline de comori şi… A GĂSIT-O!!!

Raluca, îţi mulţumesc.

(Sfat pentru iubitorii/iubitoarele de cărţi! Nu rata niciodată, DAR NICIODATĂ librăriile micuţe din oraşele micuţe. Căci aceste locuri magice, atât de subevaluate, ascund uneori volume editate cu mai mulţi ani în urmă. Titluri epuizate în librăriile mari din oraşele mari aşteaptă aici, uitate şi ignorate, să fie descoperite de călătorii rătăciţi şi rătăcitori.)

“Istoria secretă” începe cu… o greşeală de traducere!!!

Prin urmare, după ce am făcut piruete prin casă de fericire la deschiderea pachetului de la Raluca, m-am aşezat confortabil pe canapea cu Istoria secretă în braţe… Doar ca să am de unde să mă ridic imediat, plină de nervi! Căci în primele trei rânduri ale cărţii, repet, ÎN PRIMELE TREI rânduri ale cărţii, avem următoarea… grozăvie de traducere, că “greşeală“ nu am cum să-i spun:

     Pe munte se topea zăpada, iar Bunny era deja mort de câteva luni, şi abia atunci am început să înţelegem gravitatea situaţiei în care ne aflam. Vedeţi voi, era mort de zece zile.

Deci, poate să-mi spună cineva de cât timp era, de fapt, amărâtul acela de Bunny mort?!!!

Doamne, da’ meritam eu aşa start prost cu cartea aceasta?

P.S. “Păi, şi până la urmă te-ai lamurit de câte zile era mort Bunny?”, mă întreabă Oliver, colegul de blog, după ce-a citit textul de mai sus. DA! M-am lămurit! Când am verificat începutul noii traduceri a cărţii, apărută recent la editura Litera… aşa m-am lămurit. Lucrurile acolo sunt clare. Cât de cât.

Pe munte se topea zăpada, iar Bunny era deja mort de câteva săptămâni; şi abia atunci am început să înţelegem gravitatea situaţiei în care ne aflam. Era mort de zece zile când l-au găsit, să ştiţi.

Cartea poate fi cumpărată online de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI sau de AICI

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Centrul de preferințe pentru confidențialitate


  • Warning: reset() expects parameter 1 to be array, string given in /home/anaarecarti/public_html/wp-content/plugins/gdpr/templates/privacy-preferences-modal.php on line 33

    Warning: Invalid argument supplied for foreach() in /home/anaarecarti/public_html/wp-content/plugins/gdpr/templates/privacy-preferences-modal.php on line 95

    error: Continut protejat Anaarecarti.ro!