„Intimități”, cel de-al patrulea roman al lui Katie Kitamura, scriitoare americană de origine japoneză, se înscrie deja pe linia succesului precedentelor cărți ale autoarei. Romanele sale au fost traduse în peste 20 de limbi, iar unul dintre ele este în curs de ecranizare.
Pornind din start cu avantajul unor recomandări puternice din partea fostului președinte Barack Obama și a lui Oprah Winfrey, „Intimități” a fost apreciat atât pentru temele propuse de scriitoare, cât și pentru stilul ultramodern, nonconformist și „cool” în care e scris, după cum observa The New York Times.
Publicat de Editura Trei, „Intimități” este un roman care vorbește despre complicitate și iluzia neutralității, despre dezrădăcinare și dorința de apartenență și mai ales despre limbaj, un instrument paradoxal și uneori chiar periculos, după cum dezvăluie scriitoarea americană în ultimul său roman.
Protagonista din „Intimități” traduce depoziţiile unui dictator, judecat pentru crime împotriva umanității
Protagonista al cărei nume nu este dezvăluit are o slujbă de un an la un tribunal internațional din Haga similar Curții Penale Internaționale. În această calitate, tânăra trebuie să traducă depozițiile unui fost șef de stat african judecat pentru crime împotriva umanității, dar și declarațiile victimelor sale.
Convinsă că prin specificul meseriei este un „instrument” neutru, fără posibilitatea să-și exprime o poziție pro sau contra, fără nicio responsabilitate morală, interpreta descoperă că simplul fapt de a deveni un „canal” prin care trec cuvintele dictatorului, atrocități de neimaginat, nu este lipsit de riscuri. Căci există niște „reziduuri psihologice” ale unei astfel de munci, observa Katie Kitamura.
Latura profesională influențează și viața personală a tinerei, care încearcă să-și găsească locul într-o lume în care pare a fi peste tot acasă, dar totodată nicăieri. Oportunitatea ca o simplă aventură să se transforme într-o relație de dragoste, îndoielile și necesitatea de a lua o decizie creează tensiuni suplimentare în conștiința tinerei măcinată deja de probleme etice, de dorință de apartenență și sens.
„Intimități”, un roman despre apropierea care înstrăinează
Chiar dacă te consideri un instrument oarecum neutru, există consecințe atât etice, cât și psihologice ale muncii de interpret.
Katie Kitamura
Scriitoarea dezvăluie că în perioada documentării pentru roman s-a întâlnit cu câțiva interpreți ca să le înțeleagă mai bine munca. Unul dintre aceștia i-a mărturisit că a tradus la un moment dat cuvintele unui criminal de război. În timp, devenind „vocea” acestuia, între cei doi s-a creat o intimitate aparte. Interpretul a început să îl placă pe criminal, deși era convins de vinovăția lui.
Interpreții cu care m-am întâlnit au vorbit foarte deschis despre cât de vulnerabili devin în unele cazuri. Nu este deloc ușor pentru ei din punct de vedere psihologic.
Katie Kitamura
Protagonista romanului „Intimități” experimentează o astfel de vulnerabilitate, când trebuie să traducă frazele spuse de dictator sau de victimele sale.
Katie Kitamura: „Nu mă simt confortabil să mă numesc scriitoare”
„Când lucram, eram obligată să mă concentrez pe vocea interpretului din cabina opusă. Măsurată și precisă, aceasta acoperea, în mare parte, cuvintele rostite de tânăra femeie. Și totuși, vocea ei răzbătea cu o claritate remarcabilă în pauzele dintre interpretări, silabele distincte, timbrul inconfundabil, încât aveam totuși sentimentul că vorbesc pentru ea, în pofida straturilor lingvistice dintre noi”. Aşa gândește interpreta când traduce mărturia unei femei care a asistat la uciderea întregii sale familii.
Paradoxal, prin simplul act de a exprima gândurile și cuvintele altei persoane cu propriul glas se creează o intimitate specială. Nu întotdeauna benefică, pentru că uneori poate avea drept urmare înstrăinarea de sine.
Katie Kitamura a recunoscut că, din perspectiva scriitorului, a fost întotdeauna interesată de modul cum trec prin ea cuvintele altor personaje.
Ca scriitoare, mi s-a părut întotdeauna interesant modul cum vocile celorlalți trec prin noi, ce înseamnă de fapt să ai o voce. La un nivel foarte personal, dintr-un anumit punct de vedere, nu mă simt foarte confortabil cu poziția de autor. De fapt, nu mă simt confortabil nici să mă numesc scriitoare. Multă vreme am considerat scrisul unui roman ceva incredibil de intim, un lucru pe care simțeam că-l fac mai mult pentru mine.
Katie Kitamura
Uneori lipsa comunicării nu înseamnă finalul unei relații, ci doar liniștea dinaintea unui nou început
Romanul întreține o tensiune narativă care crește treptat până la finalul cărții, iar Katie Kitamura mărturisește că a intenționat potențarea acestui efect.
Cred că ce citești când ești copil influențează modul cum scrii la maturitate. Am crescut citind obsesiv romanele Agathei Christie. Le-am citit și recitit de nenumărate ori. Așadar tensiunea unui thriller e legată de modul în care înțeleg să construiesc o narațiune.
Katie Kitamura
Dar în romanul „Intimități” amenințarea nu vine din exterior, cât mai ales din interior, din conștiința personajelor. Poate lua forma modului cum este înțeles trecut sau o relație de dragoste. Povestea de iubire dintre interpretă și Adriaan este una aparte. Distanța fizică dintre ei impusă de Adriaan ca să-și rezolve problemele cu fosta soție creează tensiuni din ce în ce mai mari în conștiința interpretei. Însă, uneori lipsa comunicării nu înseamnă finalul unei relații, ci doar liniștea dinaintea unui nou început.
Cartea poate fi cumparată online de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI sau de AICI
