Când Genovel-Florentin Frăţilă, unul dintre cititorii blogului anaarecarti.ro, mi-a trimis într-o zi un fragment din manuscrisul la care lucrează de zor, am căzut de pe scaun.
Trebuie să mă înţelegi… Întotdeauna am considerat că manuscrisul unui scriitor este, până la publicarea “oficială”, ceva intim, secret, care nu se arată nimănui, se încuie seara cu şapte lacăte şi se deschide dimineaţa cu o vrajă din Harry Potter.
Să am în faţa ochilor un text pe care l-au citit foarte puţini oameni, cu corecturile şi răscorecturile autorului pe el… pffff, au fost clipe de emoţie pură. Nu mai vorbesc de dovada de încredere în condiţiile în care… nu-l cunosc pe Genovel-Florentin Frăţilă. Este unul dintre cititorii blogului anaarecarti.ro şi ne-a apropiat faptul că avem aceeaşi părere despre romanul “Biblia pierdută” a lui Igor Bergler. Ceea ce, în corul aproape unanim de laude şi linguşiri la adresa lui Bergler, trebuie să recunoşti că e o rara avis.
Revenind…
În ziua în care am aflat că romanul încă nepublicat al lui Genovel-Florentin Frăţilă a luat deja primul său premiu, mi-a venit ideea: i-am propus autorului să public pe anaarecarti.ro un fragment din manuscris, la alegerea lui, ÎN AVANPREMIERĂ ŞI ÎN EXCLUSIVITATE.
(ah, ce bine a sunat asta!)
Prin urmare, iată mai jos un fragment din romanul “Teino Kor” de Genovel-Florentin Frăţilă. Bineînţeles că ştiu ce înseamnă titlul, dar să mi se dea una peste degetele cu care tastez dacă voi dezvălui secretul. Te las pe tine să descoperi taina atunci când romanul va fi publicat.
“Radu o îmbrățișă călduros, iar ea, ținându-l de umeri, se ridică pe vârfuri și-l sărută din nou pe frunte.
– Lasă-mi răgaz, Radule. Toate la timpul potrivit! îi promise ea hotărâtă.
– A propos de timp, Lia! Tablele tale mi-au iscat o epifanie despre timp.
– Despre timp? repetă cu mirare vorbele lui, neînțelegându-le sensul.
– Da, despre timp și trecerea sa. Este unul dintre cele mai adânci mistere ale lumii!
Lia îl privea atentă, observându-i în ochii căprui focul care îl mistuia lăuntric precum o flacără vie. O șuviță rebelă din buclele lui castanii i se legăna pieziș pe frunte în timp ce își începu expunerea:
– Zamolxe a aflat taina timpului la un templu din Egipet. El aseamănă trecerea timpului cu modul în care curge Nilul.
– Pentru că timpul curge ca un fluviu nevăzut! micșoră Lia ochii, încercând să pătrundă miezul vorbelor lui.
– Întocmai! Dar există o diversitate de moduri de a înțelege și percepe timpul, continuă Radu bucuros de intuiția Liei.
– În afară de curgerea sa? arcui ea sprâncenele fine.
– Mintea omului poate fi statornicită în orizontul viitorului. În acest caz, clipa care va veni are semnificația unei înălțări față de clipa prezentă și față de clipele care au trecut deja. Aceasta poartă valența nobilă, dar deseori iluzorie, a speranței!
– Mie îmi place să trăiesc clipa! se alintă Lia, amintind dictonul latin.
– Când trăim clipa, curgem împreună cu viața! Timpul devine ca un fluviu nevăzut, precum bine ai intuit, iar curgerea sa este prezentul.
– Și-ncotro curge timpul?
– Se transformă la loc, în veșnicie.”
(fragment din capitolul VIII, intitulat EPIFANIA TIMPULUI)
Manuscrisul “Teino Kor” a câştigat locul întâi la categoria “roman” la Concursul Național de Literatură „Ioan Slavici”, ediția a 6-a, care s-a desfăşurat la Cluj, la începutul lunii decembrie.
