Mi-a sunat ATÂÂÂÂÂÂÂÂÂT de cunoscut când am citit mesajul pe care într-o zi Mariana l-a postat pe anaarecarti.ro. Fascinată de o carte pe care nu reuşea s-o găsească nicăieri, Mariana a lăsat un comentariu la textul “Iubirea sfâşietoare a lui Cioran, la 70 de ani, pentru tânăra Friedgard Thoma”. Întreba, cu nuanţe de disperare în rândurile sale, dacă are cineva volumul ”Pentru nimic în lume”. Era de acord să-l ia cu împrumut, să-l cumpere, să-l xeroxexe – orice, oricum, doar să-l ţină în mâini.
Aşa că i-am făcut cadou exemplarul pe care îl aveam în bibliotecă şi de existenţa căruia aproape că uitasem. Nu era neapărat genul de carte la care să mă mai întorc după ce am citit-o o dată. În plus, cărţile vin şi pleacă de pe rafturile mele într-un ritm ameţitor – “zici că faci trafic de cărţi, nu altceva!”, s-a amuzat într-o zi un prieten. Şi nu în ultimul rând, EU înţeleg perfect ce înseamnă să-ţi doreşti cu ardoare o anume carte.
Aşa că, fără s-o cunosc pe Mariana, i-am trimis cartea prin poştă. Am rugat-o doar să revină cu câteva rânduri, după ce-o citeşte. Să ne spună părerea ei.
Ceea ce Mariana a făcut!
“O carte pe care o recomand: Friedgard Thoma – O iubire a lui Cioran – PENTRU NIMIC IN LUME. Am ramas cu un sentiment foarte placut citind aceasta carte.
In primul rand pentru faptul ca devenisem putin obsedata si foarte dornica de a o citi, caci nu o gaseam mai nicaieri. M-a impresionat enorm gestul plin de generozitate al persoanei ce mi-a oferit cartea, fara a ma cunoaste macar. Deci din start aceasta carte a ajuns la mine cu un mesaj pozitiv: ,,Exista oameni frumosi care daruiesc fara a astepta ceva in schimb!” Anaarecarti.ro stie despre ce vorbesc :)))
In al 2-lea rand pentru ca aceasta carte mi-a hranit sufletul cu dragostea celor doi, Friedgard si Cioran, o dragoste mai mult platonica, desi nici la finalul lecturii nu m-am putut lamuri daca a fost sau nu ceva mai mult. Cert este ca m-au captivat scrisorile ce si le trimiteau unul altuia, cata dorinta si cat suflet puneau acestia in fiecare cuvant scris, modul lui Cioran de a-si exprima atat de patimas sentimentele, plimbarile lor tinandu-se de mana, desele lor conversatii telefonice pentru care Cioran era nevoit sa se furiseze pentru a nu-si supara partenera de viata, Simone.
Un aspect care nu mi-a fost pe plac: scrisorile cenzurate. Acestea doar mi-au amplificat curiozitatea pe care oricum o aveam dinainte de a citi cartea, am ramas asadar cu cateva intrebari privitoare la relatia dintre cei doi.
In continuare voi posta cateva pasaje care mi-au placut. Enjoy!
(Lausanne) Ouchy 12 Mai 1981
,, Chère Friedgard
Va mai amintiti de plimbarea atat de apropiata pe marginea lacului? Din cauza frigului, azi dimineata nu era aproape nimeni acolo. Doar eu cu lacrimile mele. Niciodata in viata nu am varsat atat de multe fara cea mai mica posibilitate de a rade. Nu mai inteleg ce caut pe lumea asta in care fericirea ma face si mai nefericit decat nefericirea. Pentru mine ati devenit atat de importanta incat ma intreb cum va sfarsi intalnirea noastra. As vrea sa evadez cu Dumneavoastra intr-o insula parasita si sa plang toata ziua. Acest loc mi-a devenit brusc drag pentru ca il cunoasteti si-l indragiti.
Cum as fi putut sa-mi imaginez ca voi suferi atat din cauza Dumneavoastra? Dar trebuie sa recunosc sincer ca fotografia Dumneavoastra mi-a insuflat un fel de frica seducatoare. Apoi ati venit la Paris si ati vorbit la Carnavalet despre prietenul Dumneavoastra – ceea ce a constituit pentru mine prima infrangere.”
,,In plimbarile noastre pe strazi, ma lua, cand se ivea prilejul, de brat sau de mana, asa cum imi imaginasem eu in gluma intr-una din primele mele scrisori catre el. Mergeam asadar de mana sau de brat la Jardin des Plantes, unde mi-a atras imediat atentia ca Rilke vazuse aici ,,pantera” lui dupa gratii.”
,,Dumneavoastra chiar sunteti pentru mine un ,,suflet infratit”, dar trebuie sa adaug imediat: o sora pentru care simt o inclinatie incestuoasa. Daca v-as fi fost tata nu as fi ingaduit nici in ruptul capului sa-i apartineti altcuiva.”
,,Mai bine iadul cu Dumneavoastra decat binecuvantarea de unul singur. Sunteti blestemul meu indispensabil.”
,, Draga Friedgard,
Ieri am avut un asemenea acces de disperare incat a trebuit sa ma intind in pat. Ca de obicei in asemenea stari ai vrea sa plangi sau sa razi – sa razi cu cine? Am vrut sa va sun, dar nu eram singur si presupun ca nici Dumneavoastra.”
,,Cu toate astea Cioran deveni tot mai mult prietenul meu patern plin de jale si umor. Inca ne placea sa facem plimbari lungi prin Paris, strangandu-ne de mana in acelasi pas, din cand in cand, drumul ales de mine se intrerupea intr-un bar, unde el bea un ceai si eu, vin sau sampanie.”
