“Focul alb” de Preston & Child

Titlu: Focul alb
Autor: Preston & Child
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor

Vreau banii inapoi!

Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă

Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)

Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea

TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)

Editura: RAO
Anul apariției: 2015
Traducere: Graal Soft

Şi eu care credeam că “Opera sfâşietoare a unui geniu năucitor” a fost o carte dificil de… “recenzat”!

Am început să citesc “Focul alb” dornică să mă scutur puţin de senzaţiile atât de bulversante trăite în timp ce parcurgeam “Opera…”. O carte despre crime şi mistere, cu unul dintre poliţiştii mei preferaţi, Pendergast (mă rog, agent FBI), scrisă de Preston & Child, un cuplu de scriitori care nu m-a dezamăgit până acum – deci, cam cât de complicat să fie să scrii apoi despre ea?

Păi, este, pentru că, dacă tot suntem în zonă, ca să zic aşa, trebuie să joc iar rolul poliţistului bun şi al poliţistului rău: adică să scriu două “recenzii”, una “de bine”, alta de “mai bine nu te apuci de cartea aceasta”, una pentru fanii seriei Pendergast, cealaltă pentru cei care n-au citit nici un volum până acum din ea şi se gândesc să înceapă cu “Focul alb”.

Bun, să trecem la treabă!

Cartea “Focul alb” poate fi cumpărată online de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI sau de AICI

Nu începe cu “Focul alb”, dacă n-ai citit nici un volum din seria Pendergast

Serios! Nu spun că n-o să-ţi placă, dar cărţile anterioare te vor cuceri!

(ah, fir-ar să fie!, asta trebuia să fie recenzia pozitivă!, nu aşa trebuia să debuteze)

Încă o dată!

În cazul în care ai o slăbiciune pentru cărţile poliţiste, “Focul alb” e cartea potrivită pentru tine: ai nu unul, nu două, ci trei cazuri misterioase!, care se întrepătrund perfect şi pentru rezolvarea cărora agentul FBI Pendergast trebuie să călătorească departe, în trecut, cam pe vremea lui Sherlock Holmes! Nu, nu e o figură de stil: unul din personajele cărţii este Arthur Conan Doyle (ceea ce pe mine, ca superfană Sherlock Holmes ce mă declar, m-a încântat la culme). O povestire a lui A.C. Doyle, considerată pierdută pe vecie, ar putea fi cheia unei cercetări întreprinse în prezent de Corrie Swanson, protejata lui Pendergast.

Lucrarea pe care trebuie s-o scrie Corrie pleacă de la moartea misterioasă a nouă mineri cu 150 de ani în urmă, într-o localitate izolată în Colorado. La vremea respectivă, în zonă s-a dus vestea că bărbaţii ar fi fost ucişi şi mâncaţi de un urs grizzly. Când Corrie ajunge în orăşelul devenit azi o staţiune de ski exclusivistă descoperă că urmaşii minerilor au alte probleme, mai… arzătoare: un nebun dă foc, rând pe rând, vilelor de catralioane de dolari, în timp ce proprietarii lor sunt încă înăuntru, sfârşind astfel arşi de vii.

Pendergast, una din cele mai misterioase figuri ale literaturii de profil

Bineînţeles, neexperimentata Corrie dă de o grămadă de necazuri, prilej să intre în scenă Pendergast. Una din cele mai misterioase figuri ale literaturii de profil, agentul FBI forţează cu mult limitele clasice “avem un caz şi un poliţist care să-l rezolve”. Pendergast este un excentric, plin de bani, mare amator de muzică clasică, de o eleganţă iesită din comun (nu-l vezi ieşind din costumele lui negre care nu se murdăresc niciodată), vorbind o limbă engleză perfectă (atunci când spune ceva, că nu prea e vorbăreţ de felul lui) şi apelând uneori la tehnici neconvenţionale şi obscure pentru a rezolva cazurile (cum e şi călătoria în trecut în “Focul alb”).

Fără să intru în detalii, căci ştiu că fanii cărţilor poliţiste nu mi-ar ierta-o vreodată, îţi mai spun că Pendergast se ocupă de TOT: îl prinde şi pe piroman, găseşte şi povestirea pierdută a lui Arthur Conan Doyle şi rezolvă şi cazul minerilor mâncaţi nu de un urs grizzly, ci de… (Gata! Tac!)

Sari peste “Focul alb” dacă eşti deja fanul/fana lui Pendergast

Treci la următorul titlu din serie, pentru că aceasta nu este o carte despre el!!! Personajul principal al romanului este Corrie Swanson, pe care ai întâlnit-o prima dată în “Natură moartă cu ciori”.

Numai că puştoaica traumatizată de atunci, care obişnuia să-şi ascundă rănile sufletului în spatele unei înfăţisări de rockeriţă dură şi de care cred că ne-am ataşat cu toţii, nu doar Pendergast, a suferit, probabil, între timp o operaţie de extirpare de creier, devenind o tânără fadă, stupidă, care face greşeală după greşeală, riscându-şi prosteşte viaţa, după care tot ea se miră că a intrat în ditamai beleaua. Noroc că de fiecare dată apare protectorul ei s-o salveze!

Ca să-ţi dau doar un exemplu, fără să-ţi dezvălui prea mult. La un moment dat, Corrie ştie, simte şi se convinge că e urmărită , dar, cu toate acestea, ia decizia să plece singură hai-hui prin munţi, iar când e încolţită de criminal, îşi dă seama că “a făcut cea mai mare greşeală”. Pe bune?!!!

Lui Pendergast nu-i plac proştii

Lui Pendergast nu-i plac proştii. Ne-a arătat-o în fiecare carte de până acum. Şi atunci, de ce l-au pedepsit Preston & Child să-şi risipească inteligenţa ieşită din comun şi harurile cu totul neobişnuite pe tânăra aceasta enervantă?! Nu ştiu, sper să descoperim într-o zi că e fiica lui Pendergast, că doar aşa s-ar putea explica totul.

Prin urmare, nu citi cartea pentru Pendergast. El apare şi dispare şi tu rămâi tot cu domnişoara Corrie. Citeşte-o, dacă vrei, pentru conexiunea cu Arthur Conan Doyle. Povestirea pierdută şi regăsită este EX-CE-LEN-TĂ, parcă a fost scrisă chiar de “tatăl lui Sherlock Holmes”!. Descrierea orăşelului minier din trecut şi a vieţii dezolante duse de locuitorii săi este atât de întunecată, încât ororile pe care trebuie să le rezolve agentul FBI pălesc prin comparaţie. Scena de final în care Pendergast arată un fir de emoţie (!!! – da, ştiu, şoc total) nu e deloc exagerată. În fond, eu tot timpul am aşteptat să-l văd renunţând fie şi numai pentru o clipă la morga lui rece şi impenetrabilă.

Acestea fiind zise, când apare totuşi următoarea carte CU Pendergast?

P.S. Dacă vrei să ştii ce cărţi au apărut până acum în seria Pendergast:

“Relicva” 

“Relicvariul”

“Vitrina de curiozităţi” 

“Natură moartă cu ciori” 

“Flăcările iadului” 

“Dansul morţii” 

Ce-am scris când am început să citesc „Focul alb”

Imediat după ce am terminat de citit “Opera sfâşietoare a unui geniu năucitor” de Dave Eggers (citeşte „recenzia” AICI), am simţit nevoia unei pauze. A fost prea intensă cartea aceasta, prea bulversantă…

Acum… pentru mine “pauză” înseamnă să mă arunc într-o carte despre care sunt sigură că nu mă va solicita, ceva uşor, de “tranziţie”. Aşa că m-am oprit la “Focul alb” de Preston & Child.

“Ce e asta?!”, m-a întrebat prietena mea când i-am trimis poza copertei pe WhatsApp.

Ei bine, aici e momentul unei noi confesiuni. În afară de “literatura magică”, o altă plăcere a mea vinovată sunt cărţile… poliţiste! Iar într-un top personal al detectivilor/agenţilor FBI/poliţiştilor (mă rog, înţelegeţi voi), condus de Sherlock Holmes (normal!), Pendergast, care dă şi titlul seriei din care face parte “Focul alb”, este pe locul doi.

Până acum am citit toate volumele din serie şi, sinceră să fiu, chiar mi-era dor de Pendergast!

Cartea “Focul alb” poate fi cumpărată online de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI sau de AICI