“Fata care citea în metrou” de Christine Feret-Fleury – Ana are carti!

“Fata care citea în metrou” de Christine Feret-Fleury

Ca orice iubitor/iubitoare de cărţi, am micile mele manii când intru într-o librărie. Obiceiuri pe care mi le-am dezvoltat în atâţia ani şi la care n-aş renunţa neam… cu două excepţii care mereu mă bagă în belele.

1.Aş vrea să nu mă mai apuc să fac ordine prin librării. Pentru că URĂSC să văd haosul de pe rafturi, cărţi puse de-a valma, fără nicio legătură între ele, aruncate peste pachete cu biscuiţi (!!!) şi căni cu Pokemoni, eu mă trezesc făcând ordine! Realizezi cum se uită angajaţii librăriei la mine şi cum sunt ushuita spre ieşire (bine, asta când nu se sperie crezând că am venit “de la centru”, în inspecţie 🙂  … – întâmplare reală, care va rămâne în antologia aventurilor mele în librării).

2.Aş vrea să nu mai înşfac chiar pe ultimul metru, înainte de a ajunge la casă, o carte pe care, în mod obişnuit, aş ignora-o cu desăvârşire. De parcă în spaţiul acela, din faţa casei de marcat, se instalează un fel de zonă crepusculară, în care, cu minţile rătăcite, scot portofelul ca să achit un volum care nu intră în sfera mea de interes sau pe care mai degrabă l-aş cataloga drept o ţeapă literară – aşa cum se şi dovedeşte a fi ulterior, ÎN MAREA MAJORITATEA A CAZURILOR. Bineînţeles, pe urmă eu mă tăvălesc aici pe blog, tu mă cerţi că sunt prea cheltuitoare… şi a doua zi în librărie, se reia toată povestea.

Introducerea asta lungă îmi serveşte doar ca posibilă scuză pentru cartea pe care o încep acum: “Fata care citea în metrou” de Christine Feret-Fleury

Bineînţeles că are un titlu la care rezonează oricine iubeşte cărţile. Bineînţeles că are o prezentare cuceritoare pe coperta 4… Dar experienţele trecute n-ar fi trebuit să mă înveţe minte?! Ba da! Şi atunci ce caută pe noptiera mea?! Păi, ţi-am spus, zona crepusculară e de vină! 

Până revin cu recenzia, fac aici copy/paste după prezentarea de pe coperta 4, ca să nu te las total în ceaţă.

Juliette merge cu metroul din Paris în fiecare zi, la aceeaşi oră. Cea mai mare plăcere a ei este să vadă ce citesc cei din jur: doamna în vârstă, colecţionarul de ediţii rare, studenta la matematică sau fata care plânge la pagina 247. Îi priveşte pe toţi cu tandreţe şi curiozitate, de parcă ceea ce citesc, pasiunile şi diversitatea existenţei lor i-ar putea colora şi ei viaţa monotonă. 

Dar într-o zi Juliette hotărăşte să coboare cu două staţii mai devreme şi să o ia pe un drum ocolitor spre serviciu, decizie care îi va schimba viaţa.

Cartea poate fi cumpărată online de AICI, de AICI, de AICI, de AICI sau de AICI

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Centrul de preferințe pentru confidențialitate