“Cioburi de onoare” de Lois McMaster Bujold – Ana are carti!

“Cioburi de onoare” de Lois McMaster Bujold

“Cioburi de onoare” este una din cărţile mult aşteptate de mine. Atunci când am aflat că o să apară în Romania, am zis “WOW… Trebuie să o am!”. Cartea deschide una dintre cele mai importante, apreciate, premiate, iubite serii din literatura SF, Saga Vorkosigan. A câştigat de-a lungul anilor, la categoria roman, 3 premii Hugo, un Nebula și două Locus, aşa că TREBUIE să o citesc. Coperta arată bestial, lumea o laudă, ce mai… Am fost convins că merită citită înainte de a o cumpăra. Din nefericire, a fost o mare, mare, mare dezamăgire, iar când am terminat-o entuziasmul meu s-a făcut cioburi…

Povestea începe bine. Conflicte spaţiale, civilizaţii interesante, personaje OK aflate în situaţii extreme. Din păcate, după câteva capitole, romanul devine o interminabilă telenovelă. Dacă postul Acasă TV vrea să facă un serial romantic cu tente SF, cartea aceasta este perfectă. De ce? Păi… Avem personajul principal, Cordelia Naismith, un căpitan de navă spaţială de pe Colonia Beta, care este capturată de maleficul, durul şi înfricoşătorul căpitan Aral Vorkosigan de pe Barrayar, poreclit Măcelarul de pe Komarr. Sună înfiorător, nu? Dar dacă vă aşteptaţi să existe tensiune, ură sau dispreţ între ei, replici isteţe, conflicte şi încercări de evadare, ei bine, acestea nu există. Dar avem altceva: în numai cinci zile, Cordelia se îndrăgosteşte de Aral, iar Aral – de Cordelia. Din acest moment totul o ia la vale rău de tot… Acum avem de-a face cu atracţie, simpatie, dragoste, vinovăţie legată de iubirea pentru duşman şi alte prostii siropoase demne de Sandra Brown. Nu am nimic împotriva elementelor romantice din orice roman, SF sau nu, dar nu am putut să cred deloc în relaţia amoroasă dintre cei doi.

În scurt timp, o nouă lovitură: Aral o cere de nevastă pe Cordelia. Pe cuvânt, aveam impresia că am de-a face cu un fel de Tânăr şi neliniştit în spaţiu sau Frumoasa şi bestia intergalactică… Şi asta nu e tot, telenovela continuă cu salvarea Cordeliei de oamenii ei, trimiterea ei într-o misiune imposibilă, capturarea acesteia de trupele din care face parte Aral, torturarea ei la bordul unei nave spaţiale de comandantul lui Aral, apoi e salvată de Aral şi, fiţi atenţi acum!, ascunsă de acesta în… cabina sa! Încă nu s-a terminat… SPOILER URIAŞ: Salvată din nou de oamenii ei, Cordelia revine acasă, unde e bănuită de colaborare cu inamicul şi trimisă la psihiatru. Însă dragostea unei femei din era spaţială este mai puternică decât orice, aşa că Luisa Fernanda… ăăăă… scuze… vreau sa zic… Cordelia evadează iar şi pleacă pe planeta lui Mauricio Diaz… ăăăă… adică Aral, unde, vă rog, puţină muzică de vioară, petale de trandafir și batiste parfumate, se mărită cu acesta… The end!

Nu inţeleg de ce este atât de lăudată. Nu m-a prins deloc. În schimb, ce mi-a plăcut la ea este coperta: e demenţială, cartonată, cu o ilustraţie excelentă. Ce mai… E perfectă pentru un roman SF şi, cu siguranţă, merita să fie folosită pentru un titlu mai bun.

PS: Acum am însă o problemă uriaşă: ce mă fac cu volumul următor, “Barrayar”, câştigător al unui premiu Hugo, un Locus şi nominalizat la Nebula? Îl cumpăr sau nu?

Deci…

Mi-a plăcut? Nu! Aș recomanda-o cuiva? Nu! Puncte slabe? Telenovela Luisa Fernanda şi Mauricio Diaz.

Cartea poate fi cumparata online de pe elefant.ro

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Centrul de preferințe pentru confidențialitate