Ecranizarea unui roman cunoscut al unui scriitor îndrăgit, alături de o distribuție excelentă pare a fi rețeta perfectă pentru un film cu săli pline și încasări record. În cazul peliculei „Cel mai iubit dintre pământeni“, orgoliile și lipsa unei legislații corespunzătoare au făcut ca acest film să ruleze doar o săptămână.

În septembrie 1991, Palatul Elisabeta din București, aflat pe atunci în administraţia Ministerului Culturii, găzduia o conferință de presă care anunța intrarea în producție a filmului „Cel mai iubit dintre pământeni“. Pelicula urma să fie produsă de patru din cele cinci studiouri de creație ale cinematografiei române, scrie Adevărul. Și anume „Gama“ (director Constantin Vaeni), „Solaris“ (director Dan Piţa), „Star 22“ (director Sergiu Nicolaescu) și „Profilm“ (director Dinu Tănase), alături de trustul de presă „Expres“, întemeiat de Mihai Cârciog și condus de către Ion Cristoiu, care anunța că a luat „sub protecţie“ opera lui Marin Preda.

Această ecranizare era un vis mai vechi de-al meu. Doar că nu îndrăznisem să fac o asemenea propunere. Era ceva extrem de greu, de costisitor. Prin 1991 mă plimbam cu Ştefan Iordache pe Calea Victoriei. I-am făcut atunci o vizită la «Expres Magazin» lui Ion Cristoiu – eram prieteni de pe vremea revistei «Teatrul». L-am găsit în biroul lui înconjurat de cărţi. A scos din sertar romanul şi mi-a spus: «După cartea asta ar trebui să faci un film!».

Avea drepturile de autor şi calitatea de consilier literar al operei lui Marin Preda. Tocmai reeditase sau se pregătea să reediteze romanul în variantă necenzurată. Aşa am pornit la drum. I-am spus: «Uite, eu îl am pe Petrini!». «Domnul Iordache e prea bătrân pentru Petrini». Avea 50 de ani. L-am contrazis. I-am spus: «E numai bine». Pe ideea că dacă fac filmul n-am să fac niciodată o ecranizare, era imposibil, dar o adaptare, da… Într-o lună am scris scenariul, i l-am prezentat şi l-a achiziţionat pe loc.

Regizorul Șerban Marinescu

Planurile inițiale nu s-au concretizat. Toate cele patru studiouri de creație s-au retras din proiect. „E vorba și de o criză de adaptare a producției cinematografice la noile condiții. La noi se perpetuează birocrația, lipsa de răspundere, de inițiativă. Se așteaptă tot de la «vârf» decizii și finanțări“, se plângea, la vremea respectivă, regizorul.

Marea șansă a filmului a fost însă găsirea sponsorului care să acopere întreaga investiție de 250.000 de dolari: „Electronum“. Fosta întreprindere socialistă se afla sub îndrumarea şi controlul Ministerului Comerţului Exterior. Era profilată pe import-export de tehnică de calcul, automatizări, produse electrotehnice. La momentul respectiv, după Revoluție, funcționa ca societate pe acţiuni cu capital de stat.

Cel mai iubit dintre pământeni, vârful carierei cinematografice a lui Ștefan Iordache

Distribuţia a fost una de vis. Pe lângă Ștefan Iordache, în film au jucat Maia Morgenstern, Gheorghe Dinică, Mircea Albulescu, Dorel Vişan, Victor Rebengiuc, Mitică Popescu, George Constantin, Valentin Uritescu, Mariana Mihuţ, Tora Vasilescu, Emil Hossu. De asemenea, a fost „cântecul de lebădă“ pe marile ecrane al unor mari actori: Ion „Nino“ Anghel, Colea Răutu, Ştefan Bănică şi Aristide Teică

Cel mai iubit dintre pământeni va însemna, pentru mulți, vârful carierei cinematografice a lui Ștefan Iordache. Un Petrini vital, care se opune din răsputeri unui rău difuz și obsedant, continuând să mai spere, deși e conștient de zădărnicia împotrivirii sale.

Dana Duma, critic de film

În ciuda numelor mari de pe afiş, filmul a fost însă un eşec comercial de proporţii.

La data premierei nu exista o legislaţie care să reglementeze investiţia privată în cinematografie. Statul era, în continuare, proprietarul sălilor şi îşi prezervase un procent mult prea mare din costul biletului. Acesta a fost motivul pentru care producătorul s-a hotărât să distribuie filmul cu caravane cinematografice sau prin cămine culturale.

Regizorul Șerban Marinescu

Concret, „Electronum“ a considerat că e dezonorant ca, în calitate de investitor integral, să accepte doar 35% din încasările rezultate din vânzarea biletelor. Grosul, adica 65%, urmasă fie încasat de „România-Film“, care nu investise niciun ban. Aşa că a preferat să nu difuzeze filmul prin reţeaua cinematografelor de stat. Pelicula a avut premiera la 14 aprilie 1993 și a rulat, în Bucureşti, doar la Sala Palatului, timp de o săptămână, cu casa închisă. Conform statisticilor Centrului Național al Cinematografiei, filmul a vândut 50.786 de bilete, iar suma recuperată din încasări a reprezentat doar 5% din investiţie.

Cariera internaţională a filmului a început la mult timp după lansare. În 1994 a fost vizionat, întâmplător, de către Pierre-Henri Deleau, longevivul selecționer al prestigiosului Festival Internațional de Film de la Cannes. Filmul a fost prezentat ulterior în cadrul multor festivaluri de film europene și nord-americane, dar întotdeauna în afara competiției. Pare neverosimil, însă producătorii nu aveau informaţii legate de regulamentul de participare la festivaluri. În plus, „România-Film“ nu a luat în considerare filmul ca propunere de selecție, întrucât nu era o producție finanțată prin intermediul unităţilor de stat existente la vremea respectivă în domeniul cinematografiei.