Ne ştii deja… Cum primim un mesaj de la scriitorii despre care vorbim aici, ne şi repezim să-l publicăm pe blog! 🙂
Şi aceasta, pentru că – aşa cum i-am spus ulterior şi Silviei Chindea – , eu una încurajez acest gen de… … ping-pong literar. Aşa cum pe scriitori îi interesează părerile celor care le deschid cărţile, aşa am vrea şi noi să ştim cum au fost primite recenziile (cu sau fără ghilimele) de către autori (şi nu mă convinge absolut deloc ipocrizia celor care susţin că nu-i interesează opiniile din tabăra „adversă”).
Prin urmare, iată ce ne-a scris Silvia Chindea după ce a citit “recenzia” la romanul său, “Moarte în Peru”:
“Acum am citit recenzia ta… Și încerc un sentiment ciudat, ca de fiecare dată când văd perspectiva cititorului.
Învăț (sau cel puțin, încerc!) din fiecare apreciere și îmi notez mental comentariile asupra lucrurilor care „scârțâie”.
Mă gândeam să îți ofer explicații suplimentare asupra celor trei puncte de la final…
1. Având în vedere că Angela Brumaru este un personaj recurent, fiind protagonistul unei serii ce nu are un număr definit de romane, am creat-o cu gândul la ce va urma. Are câteva tușe voit exagerate (cu ar fi partea sexuală, care nu a fost exploatată prea mult în scrierile românești), pe care am de gând să i le atenuez în următoarele romane. Dar nu prea mult. :)) Fuga scriitorilor de zona aceasta mă duce cu gândul la o pudibonderie inutilă. Mie mi se pare că sexul și crima se împletesc de când lumea.
2. Da, aici ai dreptate… Am plecat de la o premisă relativ falsă, având în minte o agenție de presă internațională, care investește în articole destinate și altor țări, nu numai pieței interne. Nu există pe piața românească un asemenea model.
3. Singurul punct cu care nu sunt de acord sub nicio formă și asupra căruia mi-ar plăcea să avem o discuție la o cafea. 🙂
Cele mai întâlnite motive pentru crime nu sunt nici pe departe unele foarte elaborate sau care să te lase cu gura căscată. De fapt, într-o ordine aleatoare sunt: gelozie, răzbunare, ură, pentru bani, pentru a păstra un secret, din gelozie.
Deci afirm, cu toată diplomația de care pot da dovadă, că motivul este unul foarte plauzibil.
În următorul roman din serie o voi duce pe Angela la alte pietre, dar unele făcute de mâna omului. În Italia. Din Toscana până la Roma, din Milano până la cătune pline de culoare. Te tentează ideea?
În încheierea acestui drept la replică „furat”, vreau să îți mulțumesc. Pentru fiecare minut pe care l-ai petrecut scriind despre cartea mea, cu bune și cu rele. Dacă vom bea acea cafea cândva, îți voi oferi și autograf.”
Cartea poate fi cumpărată online de AICI
