Cărţile pe care le citeau europenii acum 300 de ani trezesc şi curiozitatea cititorului de azi.

Filologul rus Kirill Ospovat, colaborator ştiinţific al Universităţii Humboldt din Berlin, spune că la începutul secolului al XVIII-lea au devenit fenomene de masă tipărirea cărţilor, târgurile de cărţi, precum şi apariţia în sine a bestseller-urilor, scrie Adevărul.

„Astfel de cărţi, editate în original şi care erau foarte repede traduse, acaparau interesul europenilor şi făceau din public o instanţă capabilă să dezbată şi să critice deciziile politice, sociale şi morale ale vechii ordini”, scrie Ospovat pentru Arzamas.Academy, care a alcătuit un top al bestseller-urilor din secolul al XVIII-lea,

François Fénelon. „Aventurile lui Telemaque” („Les Avantures de Telemaque”), 1699

Un roman alegoric despre politica antică şi modernă, scris de tutorele nepotului Regelui Louis al XIV-lea, un iubitor de pace, interzis spre publicare în Franţa. Datorită acestui scandal a câştigat faima în întreaga Europă. Zeiţa înţelepciunii Minerva, sub masca tutorelui său, Mentor, îl însoţeşte pe Telemaque, fiul lui Odiseu, în căutarea tatălui său şi după diferite exemple îi povesteşte despre obligaţiile şi pericolele puterii regale.

Jurnalul „The Spectator” (1711-1712)

Unul dintre reperele jurnalismului european este jurnalul britanic al lui Joseph Addison şi Richard Still, popular zeci de ani după editare – a fost reeditat şi tradus în majoritatea ţărilor din Europa. În jurnal cititorul era invitat să reflecte asupra unor teme serioase, formulate scurt şi scrise într-un limbaj accesibil. Jurnalul era printre primele cărţi care le transmitea cititorilor bulversaţi că reprezintă o societate care are dreptul să discute despre politică şi despre alte teme.

Daniel Defoe. „Robinson Crusoe” (1719)

Aruncat pe o insulă pustie, un comerciant de sclavi îşi construieşte o gospodărie – un prototip al civilizaţiei – din rămăşiţele corabiei şi materiale locale, iar după aceasta – natural pentru el – îşi asumă rolul de conducător al locului respectiv. Popularitatea romanului a fost atinsă şi pentru că ridica o serie de întrebări legate de supravieţuirea intelectualităţii secolului al XVIII-lea.

Jonathan Swift, „Călătoriile lui Gulliver” (1726)

Este un alt roman despre călătoriile peste mări şi ţări, un refuz al optimismului capitalist al lui Defoe. Călătorul englez este aruncat nu pe insule pustii, dar printre triburi sălbatice: monarhia liliputanilor, simpla societate a uriaşilor, pe insula zburătoare a savanţilor şi, în final, în ţara cailor vorbitori. Aceste lumi pun sub semnul întrebării meritele ordinii politice şi economice europene, civilizaţia şi chiar natura umană ca atare.