Scriitori uriaşi precum Balzac sau Charles Dickens aveau câteva obsesii de-a dreptul şocante.
Scriitorul american Robert Schnakenberg este autorul unei cărţi pline de… scandaluri, „Viaţa secretă a marilor scriitori/Secret lives of great authors”, în care prezintă portretele pline de obsesii ale unor mari scriitori ca Balzac sau Charles Dickens, scrie Adevărul.
Fiecare dintre cele 41 de profiluri scandaloase şi necenzurate include câte o fişă bografică cu nume, zodie, naţionalitate, rivali, realizări etc, dar şi o serie de picanterii legate inclusiv de viaţa sexuală.
“Balzac mânca precum un animal”
Robert Schnakenberg spune că Honore de Balzac (despre ale cărui maniere revoltătoare ţi-am povestit şi eu una-alta AICI) era extrem de vulgar şi “mânca precum un animal”. Dincolo de cantităţile imense de hrană ingerate, autorul obişnuia să-i împroaşte pe toţi cei din jur cu mâncarea din gură.
Nu era singura… ciudăţenie a francezului. Se spune că scriitorul francez le-a povestit amicilor săi credinţa sa legată de ejaculare, potrivit căreia odată cu ea şi-ar pierde „cea mai pură substanţă cerebrală” şi prin urmare şi un act creator, motiv pentru care atunci când făcea sex nu ejacula.
Edgar Allan Poe a învăţat matematică graţie cimitirului de care era fascinat. Aduna şi făcea scăderi folosindu-se de anii trecuţi pe pietrele de mormânt.
Charles Dickens petrecea zile întregi la… morgă
Charles Dickens avea, în schimb, o fascinaţie şi mai morbidă, motiv pentru care-şi petrecea zile întregi în morga din Paris, studiind cadavrele.
Avea un comportament obsesiv – compulsiv din cauza căruia nu putea să scrie decât în momentul în care totul în jurul său se afla la locul lui, într-o anumită poziţie. În plus, zilnic se pieptăna de sute de ori. Extrem de superstiţios, atingea lucrurile de trei ori. Se crede că atitudinea celebrului Scrooge din „Colind de Crăciun” a fost inspirată din propriul comportament.
Mark Twain a ţinut un discurs fulminant despre „pârţuri”
Despre unul dintre cei mai cunoscuţi autori americani, Mark Twain, se spune că a ţinut un discurs fulminant despre „pârţuri”, la care a asistat şi Regina Victoria. De altfel, scriitorul era celebru pentru gura lui slobodă şi firea exuberantă şi dezinhibată care-i permiteau de multe ori să abordeze în public subiecte tabu.
Prelegerea sa pe tema „Unele gânduri asupra ştiinţei onanismului” a fost presărată cu citate haioase despre masturbare, atribuite unor personalităţi istorice. A făcut o paralelă între „răul social provocat de pârţuri” şi masturbare, concluzionând că dacă primul caz mai este permis uneori în public, nu acelaşi lucru se poate spune în al doilea caz. La fel de înflăcărat vorbea şi despre sex şi mărimea penisurilor.
Twain chiar a scris în 1876 şi o schiţă de culoare, “1601: Conversation, as it was by the Social Fireside, in the Time of the Tudors”, povestită în nenumărate rânduri şi reimprimată de şi mai multe ori, pe care însă nu şi-a pus niciodată numele. Era o parodie a discursului şi manierelor de la curtea Reginei Elisabeta, în care curtenii discutau, într-un limbaj delicat, despre flatulenţă, masturbare şi acte sexuale.
În timpul vieţii sale, Twain nu şi-a pus niciodată numele pe ea şi nu a inclus-o în lucrările sale publicate, dar a recunoscut că el este autorul în privat, într-o scrisoare care a fost publicată într-o revistă.
Tratamentul cu mercur i-a distrus dantura lui Oscar Wilde
Oscar Wilde s-a numărat printre cei mai complexaţi scriitori. S-a îmbolnăvit în tinereţe de sifilis, motiv pentru care a fost nevoit să facă un tratament cu mercur, singurul cunoscut la vremea respectivă împotriva temutei boli. Doar că remediul i-a atacat masiv dantura, dinţii i s-au înnegrit, iar gura îi mirosea extrem de urât. Complexat, încerca cu disperare să atragă cât mai puţin atenţia asupra acestui aspect, acoperindu-şi cât mai mult gura.
Cartea „Viaţa secretă a marilor scriitori” de Robert Schnakenberg poate fi comandată online de AICI, de AICI, de AICI sau de AICI
