Autor: Michael Connelly
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Rao
Anul apariției: 2014
Traducere: Graal Soft
Avertisment! Recenzia pe care o vei citi mai jos, la romanul lui Michael Connelly, “Avocatul din limuzină”, este scrisă acum ‘nshpe mii de ani. Pe vremea aceea, la modă era ecranizarea cu Matthew McConaughey în rolul principal şi nu serialul care înţeleg că face furori în prezent pe Netflix.
Într-una dintre acele farse pe care mi le joacă de prea multe ori tehnica, textul s-a pierdut atunci prin străfundurile calculatorului. Ca să reapară, absolut miraculos, zilele trecute. Desigur, am rămas cu gura căscată.
Fără să-l modific niciun pic, îl public acum, sperând că-mi vei trece cu vederea eventuale stângăcii. Este totuși un text din tinerețea mea de bloggeriță 🙂 .
Ce-am scris acum un catralion de ani despre “Avocatul din limuzină”
“Avocatul din limuzină” de Michael Connelly a ajuns în biblioteca mea dintr-o eroare. Fratele meu a înţeles greşit că mi-ar fi plăcut filmul (nici vorbă!) şi s-a gândit că n-ar fi rău să-mi dăruiască romanul care a stat acestuia. Prin urmare, cartea a zăcut destul de mult abandonată pe un raft…
Am scos-o într-o seară, după o zi absolut epuizantă la muncă. Eram convinsă fiind că va fi o lectură uşoară, care nu mă va solicita şi despre care NU voi scrie pe blog. Nepreaavând experienţa thrillerelor juridice, nu m-am aşteptat la nimic. Şi… mi-a plăcut la nebunie!
Dacă ai văzut filmul, îţi spun din start: e foarte fidel cărţii.
Dacă nu l-ai văzut, fac copy/paste după prezentarea oficială a cărţii, ca să putem trece apoi la partea cu adevărat interesantă, din punctul meu de vedere. Cea care m-a determinat să mă răzgândesc şi să scriu pe blog despre “Avocatul din limuzină”.
De ce cartea “bate” de depaaaaarte filmul
Mickey Haller se teme că, atunci când va întâlni un client nevinovat, nu-şi va da seama. El lucrează de pe bancheta din spate a Lincolnului său, apărându-şi clienţii de la periferia societăţii. Nu e de mirare că este dispreţuit de colegii săi, dar şi de către unii dintre cei pe care îi apără.
Când un puşti bogat din Beverly Hills este arestat pentru agresarea unei femei, Haller are, după ani de zile, parte de primul său client care plăteşte bine şi care pare şi nevinovat. Dar cazul începe să o ia razna. Clientul nu e tocmai cine pare, iar Haller descoperă că, atunci când înoţi cu rechinii, poţi să sfârşeşti ca o pradă.
Bun, acum că s-a prins toată lumea despre ce vorba – şi în carte, şi în film, să discutăm de ce cartea “bate” de depaaaaarte filmul.
Mickey Haller e un nesimţit!
În primul rând, Mickey Haller e un nesimţit! Cel mai mare! Dacă pe ecran nu prea l-a ajutat… faţa dulcică a lui McConaughey, în carte personajul e de-o insolenţă ireproşabilă!
Nu se sinchiseşte dacă clientul lui e vinovat sau nevinovat. Nici măcar nu-şi bate capul să-l întrebe “auzi, da’ tu chiar ai facut-o?”. Nu are niciun pic de respect pentru lege şi trece el însuşi de multe ori linia dintre legal şi ilegal. Pur şi simplu, nu-l interesează decât banii.
Însă, în ciuda tuturor eforturilor lui, nu poţi să-l antipatizezi. Din contră, te gândeşti că dacă dai de belea ai vrea să-l ai alături pentru felul în care ştie să folosească în folosul său (şi al clientului) Legea, făcând slalom printre toate paragrafele şi subparagrafele acesteia.
Al doilea punct de excepţie al cărţii, din punctul meu de vedere, este felul în care te familiarizează cu sistemul de justiţie american. Pur şi simplu, începi să înţelegi CU ADEVĂRAT ce se întâmplă cu infractorii după ce au fost prinşi. Mă rog, acolo la ei, că la noi vedem cu toţii la televizor ce bine o duc!
Michael Connelly te ia de mână şi îţi explică în detaliu cum funcţionează sistemul, cum reuşesc avocaţii să-şi scoată basma curată clienţii sau să le obţină pedepse mult reduse. Scenele din carte care se petrec în sălile de tribunal sunt EX-CE-LEN-TE!
Mickey Haller nu le are cu bătaia
Personajul său, Mickey Haller, nu le are cu bătaia. Da, posedă o armă – dar e o amintire de la tatăl său, mai degrabă o relicvă istorică aşezată la loc de cinste în birou. Nu, nu urmăreşte pe autostradă cu maşina infractorii. Abia dacă se oboseşte să conducă el însuşi de două-trei ori, pentru că, de obicei, are şofer. Care, nicio surpriză, este un fost client al său.
Haller pur şi simplu câştigă făcându-i pe ceilalţi din vorbe, bazându-se pe o cunoaştere profundă a felului în care funcţionează justiţia. Şi tot timpul împărtăşeşte cu tine secretele sale. Pur şi simplu, briliant!
