La numai 16 ani, Mihai C. Constantinescu şi-a văzut visul cu ochii: editura Coresi i-a publicat prima carte, “Trei vieţi”, un volum în care tânărul (mult prea tânărul 🙂 !) scriitor a adunat cele mai bune povestiri ale sale.
Eu n-am citit-o, aşa că dau cuvântul profesoarei Adelina Voicu, cea care semnează prefaţa cărţii (măcar atât să pot face pentru Mihai):
“Început promițător, îndrăzneală și multă pasiune; acestea ar fi cuvintele-cheie sub imperiul cărora Mihai își dezvăluie latura creativă.
Mereu în căutarea unor microuniversuri livrești și cu dorința de a le descoperi legile și misterul, creativitatea tânărului nostru scriitor, ce respiră cu voluptate din entuziasmul și curiozitatea adolescentine, ne poartă pe coordonate nebănuite. Astfel, devenim martorii a trei destine aparținând lui David, lui Abraham și lui Andrei, a căror evanescență stârnește interesul cititorului și amplifică tensiunea.
Cu multă grijă pentru detaliu, nuvelele captează cititorul prin vivacitatea descrierii, autorul reușind nu doar să picteze grațios cadrele unor fire narative, ci și să contureze fibrele unor sentimente ale personajelor.
De asemenea, inserțiile religioase și prezența discretă a ploii, ca un simbol al purificării, devin factorul comun al poveștilot, oferindu-le astfel omogenitate și consistență. Fie că vorbim de puterea conștiinței – David-, de evadarea în registrul amintirii – Abraham – sau de sentimentele paterne –Andrei -, fiecare dintre cele trei expuneri ne relevă o radiografie a existenței umane, nuanțată de trăiri și de sentimente dintre cele mai complexe.
Traseul scrierii e sinuos, pavat cu nenumărate obstacole, e nevoie de multă perseverență și pasiune, însă cred că Mihai nu doar că și le cultivă în mod constant, ci adaugă și ingredientul secret: talentul.”
