“Când am citit portretul pe care Anthony Burgess i-l face lui Isus în “Omul din Nazaret” m-am gândit la Arnold Schwarzenegger!”.
Poftim?!!!
Ridic ochii surprinsă de la cartea pe care o răsfoiesc. Mă aflu la lansarea volumului mai sus pomenit şi recunosc că aştept cu nerăbdare să se termine discursurile invitaţilor. Pentru că eu am dat buzna, deşi urăsc să merg la evenimente de gen, doar pentru că auzisem că de faţă va fi şi George Volceanov, traducătorul despre care am vorbit AICI şi pe care, de la “Ochii doamnei mele” încoace, sunt decisă să-l cunosc.
Pentru că am multe defecte, dar nesimţită clar nu sunt, am decis să aştept cuminte încheierea evenimentului şi apoi să mă înfiinţez în faţa acestui filolog GENIAL. Plus că eram sigură că nu mă voi plictisi – în fond se vorbeşte de Anthony Burgess şi de Isus (da, ştiu, combinaţia îţi pune mintea pe bigudiuri, dacă şi tu ai citit “Portocala mecanică”)!
E drept însă că la aşa abordare tabloido-surprinzătoare nu mă aşteptam! Să mai spună cineva că lansările de carte sunt plictisitoare!
În plus, cine mă cunoaşte ştie că eu chiar îţi pot spune multe despre Arnold, fiind destul de familiarizată, datorită prietenului meu, cu viaţa acestui sportiv de geniu/actor de doi lei, dar la o paralelă cu Isus nu m-aş fi gândit EVER!

Scriitoarea Tatiana Niculescu e cea care semnează ghiduşia de mai sus. E drept că ulterior a dezvăluit şi de ce Burgess şi l-a imaginat pe Isus ca fiind posesorul unui fizic demn de Mr. Olympia (pentru necunoscători: vorbim de cel mai important titlu în culturismul profesionist… ţi-am spus că mă pricep 🙂 ). Revenind… Ca să fiu sinceră, spoilerul Tatianei Niculescu m-a cam deranjat, preferam să mă lase în… plata Domnului (că tot vorbim de Isus), surprinso-scandalizată cum eram, şi să mă lămuresc eu care e treaba. În fine, eu una nu voi face aceeaşi greşeală – daca te-am intrigat suficient, poftim de citeşte cartea.
Cum promovează editura volumul:
Istoria lui Isus e una dintre acele narațiuni universale a căror fascinație crește odată cu trecerea timpului. Prin Omul din Nazaret, Anthony Burgess se alătură grupului select de artiști care au îmbogățit colecția de reprezentări ale personajului biblic. Apărut în 1979, la nici trei ani după scenariul pe care Burgess l-a scris pentru miniserialul de televiziune Isus din Nazaret, în regia lui Franco Zeffirelli, romanul reconstituie parcursul lui Isus într-un dialog permanent cu Scripturile — recunoaștem personajele, precum și o mare parte din întâmplări, dar intervin și elemente noi, explicații ce par să submineze narațiunea canonică. Cum sugerează chiar titlul, accentul cade pe omul din Nazaret, pe dimensiunea umană a lui Isus, pentru care divinul pare nu arareori o povară. Această preaomenească esență constituie aspectul cel mai convingător al romanului.
„Marele artizan Burgess —la înălțime, ferm ancorat în Evanghelii și în istorie, dar surprinzând fără greș vorbirea oamenilor de rând și debordând de inventivitate îndrăzneață și de energie ficțională.“ – Library Journal
La prăfuita margine de răsărit a Imperiului Roman, un popor asuprit își așteaptă mân-tuitorul profețit de Scripturi. Venirea lui ar împlini însă profeția, văduvind astfel poporul de unul dintre resorturile cele mai importante ale definirii sale. Anthony Burgess redă convingător această dilemă căreia îi cade în cele din urmă victimă omul din Nazaret. Isus plăsmuit de el este însă mult mai mult decât un personaj care își urmează conștiincios și resemnat destinul hotărât de o instanță mai înaltă, deviind, pe alocuri, de la narațiunea standard și reconturând parcursul mai aproape de omenesc decât de divin. Întreaga sa prezență este copleșitoare, de la fizicul impresionant, atletic, la vocea tunătoare prin care își manifestă atât bucuriile, cât și frustrările. Naratorul sceptic, neimplicat, la care recurge Burgess, are și el un rol important în felul în care Omul din Nazaret devine o reimaginare plină de vervă a tradiționalei istorii biblice.
Personalitatea complexă a scriitorului britanic Anthony Burgess (25 februarie 1917— 22 noiembrie 1993) continuă să incite și să deconcerteze. Romancier, dramaturg, eseist, compozitor, libretist, traducător și critic, viața și arta sa țin amândouă de paradox. Născut la Harpurhey, o suburbie a Manchesterului, a studiat engleza la Manchester University și a intrat în armată în 1940. După demobilizare, a predat mai mulți ani, mai întâi în Anglia și apoi în Malaysia și Brunei. Printre romanele sale se numără: trilogia The Long Day Wanes, alcătuită din Time for a Tiger (1956), The Enemy in the Blanket (1958) și Beds in the East (1959); The Wanting Seed (1962); Inside Mr. Enderby (1963, semnat cu pseudonimul Joseph Kell); Ochii doamnei mele. O poveste despre viața amoroasă a lui Shakespeare (Nothing Like the Sun: A Story of Shakespeare’s Love Life, 1964; Humanitas Fiction, 2015); Enderby Outside (1968); Napoleon Symphony (1974); The Clockwork Testament, or Enderby’s End (1974); Omul din Nazaret (Man of Nazareth, 1979; Humanitas Fiction, 2018); Earthly Powers (1980); Enderby’s Dark Lady, or No End of Enderby (1984); The Piano Players (1986); Moartea la Deptford (A Dead Man in Deptford, 1993; Humanitas Fiction, 2015). Fără să fie și romanul pe care să-l considere capodopera sa, Portocala mecanică (A Clockwork Orange, 1962, 2012; Humanitas Fiction, 2014) a devenit o carte-cult despre violența dusă la paroxism, consecințele reprimării tuturor instinctelor agresive și anularea posibilității de a alege. Pe lângă cele peste treizeci de romane, Burgess a scris scenarii de film, studii critice, biografii, simfonii și un libret de operă.
În colecția Raftul Denisei la Editura Humanitas Fiction au apărut: Portocala mecanică (ediție cartonată,2014), Ochii doamnei mele. O poveste despre viața amoroasă a lui Shakespeare (2015), Moartea la Deptford (2015) și Omul din Nazaret (2018).
Cartea poate fi cumpărată online de AICI sau de AICI