
Autor: William Styron
Câte stele i-am dat:





Vezi clasamentul stelelor





Vreau banii inapoi!





Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă





Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)





Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea





TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Art
Anul apariției: 2017
Traducere: Virgil Stanciu
M-am apucat de “Alegerea Sofiei” efectiv din greșeală!
Da, da, ai citit bine. Într-o seară, într-o dispoziție mai filozofică fiind (ceea ce nu mi se întâmplă des 🙂 !), m-am cocoțat pe scăriță cotrobăind prin rafturile bibliotecii după “Lumea Sofiei” de Jostein Gaarder. Și am coborât de pe ea ținând în brațe “Alegerea Sofiei” de William Styron. Senină, fără nicio tresărire, fără să realizez eroarea, poate doar vag nedumerită de dimensiunile volumului, pentru că eu parcă îmi aminteam că Lumea… nu era chiar atât de mare.
Nici după ce m-am instalat pe canapea și am început să citesc nu mi-a pâlpâit vreun beculeț. Abia după vreo câteva capitole, am început să mă foiesc. Hmmm, ceva nu era deloc, dar deloc în regulă! Eu mă așteptasem să asist la acel adevărat curs de filosofie pentru începători care este “Lumea Sofiei” de Jostein Gaarder. Și cand colo m-am trezit cu aventurile unui tânăr scriitor aspirant, Stingo, a cărui principală problemă o constituie virginitatea și erecțiile disperate care o însoțesc.
Confuză, am închis cartea și am verificat prezentarea de pe coperta patru. Abia atunci am realizat ce renghi îmi jucase numele Sofiei de încurcasem romanele între ele. Pffff!
Alegerea Sofiei, “unul dintre cele mai mari romane ale tuturor timpurilor”
Acum, dacă tot m-am apucat de “Alegerea Sofiei” de William Styron, o voi duce până la capăt. În primul rând, detest să abandonez cărți. În al doilea rând, am de-a face, conform textelor de promovare, cu una dintre cele mai cutremurătoare cărți care s-au scris vreodată despre Holocaust. E un subiect care pe mine m-a pasionat ani în șir, citind cam tot ce-mi pica în mâini, de la ficțiune la istorie, titluri celebre, dar și volume obscure, până când oroarea a devenit de nesuportat și mi-am impus o pauză mai lungă. Care iată, azi, din pură întâmplare, ia sfârșit!
Așa că mă întorc la romanul de aproape 800 de pagini al lui William Styron, nu înainte de a copia pentru tine de pe coperta patru acele rânduri care mi-au explicat de ce nu trebuie să regret momentul meu de zapaceală totală:
“Carlos Fuentes numea Alegerea Sofiei “unul dintre cele mai mari romane ale tuturor timpurilor”, iar John Gardner îl considera un “thriller de prim ordin, cu atât mai pasionant, cu cât secretele pe care le dezgropăm unul după altul sunt secretele Istoriei şi ale naturii umane înseşi”, în timp ce The Times n-are nici o ezitare în a-l declara “o capodoperă care face abordările mai convenționale ale Holocaustului, cum ar fi Lista lui Schindler, să pară obtuze și sentimentale.”