Autor: Samantha Shannon
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Leda Edge
Anul apariției: 2021
Traducere: Alexandru Szöllö
Atunci când am văzut prima dată “Abația portocalului” de Samantha Shannon, am fost fascinat de copertă.
Așa că te rog să te uiți la copertă… Ai mai văzut vreo ilustrație atât de frumoasă, expresivă, care promite ceva nemaicitit până acum? Eu, nu! Ilustrația, culorile, albastrul din solzii dragonului și restul detaliilor care îi alcătuiesc corpul… toate formează imaginea perfectă. O imagine care m-a făcut „să văd” cartea într-o mare de titluri și, lucrul cel mai important, m-a făcut să o cumpăr fără să știu despre ce e vorba în ea.
La prima vedere, povestea din “Abația portocalului” este cunoscută și a fost scrisă în zeci, sute, mii de cărți. Într-o lume fantastică, un dragon uriaș numit Nenumitul se pregătește să-și facă apariția după o pauză de 1.000 de ani și să transforme tot ce mișcă în cenușă. Bineînțeles, există un grup de oameni care încearcă să-l împiedice. The End!
“Abația portocalului”, în cea mai bună tradiție G.R.R. Martin
La a doua vedere, și după ce am citit primele o sută de pagini cam lente, dar în care am cunoscut nenumărate personaje & locuri & tradiţii, în cea mai bună tradiție G.R.R. Martin, am descoperit că această carte ascunde mult mai multe decât ce am scris în paragraful precedent.
Cartea poate fi cumpărată online de AICI, de AICI, de AICI sau de AICI
Astfel am găsit-o pe Tané, care vrea să devină o călăreață a dragonilor și aproape că reușește, dar numai pentru o scurtă perioadă de timp. Pe regina Sabran, care realizează că nu este deloc ceea ce credeau ea și supușii ei: adică singurul obstacol în calea planurilor Nenumitului. Pe Ead care pare o simplă camerista a reginei, dar de fapt este o asasină cu puteri magice care are misiunea secretă de a-şi proteja suverana. Pe Roos Niclays, un alchimist decăzut, exilat departe de casă și plin de resentimente la adresa reginei. Pe Arteloth Beck, un tânăr simpatic a cărui prietenie cu regina Sabran l-a trimis forțat chiar în mâinile dușmanilor. Pe vrăjitoarea Kalyba care vrea numai și numai răzbunare.
Și lista poate continua… Singurul minus al cărții în ceea ce privește personajele este faptul că Nenumitul nu este prezentat pe larg. Aș fi vrut să aflu mai multe despre el în afară de faptul că vrea să omoare toată omenirea!
Pe parcursul a peste 700 de pagini, personajele trec de la o aventură la alta, una mai neașteptată decât cealaltă. De multe ori, am întâlnit situația asta: eroinele/eroii fac ceva, se luptă pentru ceva, trec prin toate chinurile iadului să obțină acel ceva pentru ca în pagina următoare să înceapă o nouă aventură, care este complet opusă aventurii anterioare, dar are legătura cu aceasta, și iar fac ceva, iar se luptă și apoi iar începe o nouă aventură și tot așa…. Dar aceasta este singura modalitate de a cunoaște asasine, magi, călăreți ai dragonilor, creaturi ciudate, pirați, dragoni buni, dragoni răi…
Mai multe romane într-unul singur
Din această cauză, am avut sentimentul că citesc mai multe romane, nu unul singur. Se întâmplă atât de multe lucruri, sunt atât de multe personaje, atât de multe locuri unde te duce acțiunea cărți încât nu mi s-ar fi părut deloc ciudat dacă “Abația portocalului” era împărțită în două sau trei cărți. Are numărul necesar de pagini, cu siguranță!
În ciuda dimensiunilor gigantice, cartea nu m-a plictisit deloc. Din contră, pe măsură ce numărul de pagini rămase se micșora, am încercat să lungesc lectura cât am putut de mult. Sunt sigur că ai trecut prin aceasta situație: să nu vrei să termini o carte ca să stai cât mai mult în lumea ei și în același timp să vrei să o termini ca să vezi cum se încheie.
Da, “Abatia portocalului” este un roman feminist. Foarte feminist!
Acum câte ceva despre personaje. Ei bine, pe coperta patru scrie mare: “un roman feminist”. Da! Chiar este foarte feminist! Personajele principale, pozitive sau negative, sunt 99% femei sau fete. Personajele comice sau cele care mor repede sunt 99% bărbați. Personajele fricoase, oportuniste, trădătoare, nenorocite și dezgustătoare sunt 99.9% bărbați. Personajele puternice, curajoase, onorabile, lipsite de prejudecăți sau dispuse să lupte împotriva propriilor prejudecăți sunt 99.9% femei sau fete.
Acum că am terminat “Abația portocalului”, pot să înțeleg de ce există persoane care au strâmbat din nas când au citit-o. Însă povestea este atât de bine spusă încât am fost dispus să cred în ea în ciuda feminismului foarte la modă în aceste timpuri. Adică, sper că este feminism și nu o ură îndreptată împotriva bărbaților! Hmmmm…
Cartea conține și câteva povești de dragoste: între o el și o ea, un el și un el și o ea și o ea… Nu că ar fi ceva rău în asta… Însă am o întrebare: care poveste crezi că va avea un final fericit? Îți dau un indiciu: “Abația portocalului” este un roman FOARTE feminist! :))))
Cartea poate fi cumpărată online de AICI, de AICI, de AICI sau de AICI
“Abatia portocalului”, un univers literar la detaliu
“Abația portocalului” conține unul dintre cele mai bine realizate universuri literare citite de mine în ultimul timp. Scriitoarea nu se joacă și construiește o lume reală, palpabilă, credibilă, plină de detalii legate de istorie, mituri și limbaj. În engleză există un cuvânt pentru așa ceva – worldbuilding. Ei bine, cartea aceasta este practic definiția acestui cuvânt! La sfârșitul cărții ai parte de o listă cu toate, dar absolut toate personajele poveștii (aproape 11 pagini cu nume și detalii despre trecutul lor), un glosar (cu termenii găsiți în carte) și o cronologie (cu istoria de dinaintea Abației). Chiar că worldbuilding!!!
Că tot suntem la lumea din carte… Aceasta este împărțită în patru regiuni distincte. În timp ce citeam am ajuns să mi le imaginez cam așa. Prima este asemănătoare cu cea din Anglia romanelor lui Jane Austen, cu domnișoare pasionate de rochii și corsete, coafuri și relații amoroase la care se adaugă din când în când un program de matineu ce conține arderea vrăjitoarelor și vânarea dragonilor (asemănători celor din mitologia occidentală, așa cum sunt cei din “Urzeala tronurilor”). A doua pare identică celei din Japonia medievală, cu arte marțiale, cu lecții de onoare, cu sacrificii supreme și dragoni specifici culturii asiatice. A treia mi s-a părut ca fiind una din țările fost comuniste: fără nicio speranță de mai bine, plină de frică, teroare, lipsuri, intrigi și trădări. Și a patra – arabă cu deșerturi, vrăjitoare asasine și un portocal uriaș.
Aaaaa… să nu uit de harta de la începutul cărții! De la “Urzeala tronurilor” încoace nu am mai urmărit cu atâta interes deplasarea personajelor pe hartă. Cum apărea o localitate, deșert sau munte în poveste, cum mă duceam să identific locația pe hartă.
La final de recenzie: cartea mi-a plăcut mult de tot! Acum am realizat că dacă ilustrația de pe copertă era alta, nici nu mă apropiam de ea. Și ce carte bună ratam!
Cartea poate fi cumpărată online de AICI, de AICI, de AICI sau de AICI
