Figuri cunoscute din istorie, literatură şi artă au avut parte de morţi neobişnuite, uneori la limita incredibilului.
La începutul anilor 2000, autoarea franceză Isabelle Bricard scotea pe piaţă volumul „Dicţionarul oamenilor celebri în faţa morţii”, o analiză a modului în care personaje cunoscute ale istoriei au părăsit această lume. Volumul a fost publicat în limba română în anul 2003, la Editura Albatros, în traducerea făcută de Adriana Liciu şi Sorina Urdoi, scrie Adevărul.
Iată câteva personaje celebre care au avut parte de morţi neobişnuite:
- Sofocle (Poet tragic grec)
Data morţii: 406 î.Chr.
Cauza: bucurie
Locul: Atena (Grecia)
Înhumat: Atena
Într-o zi, Sofocle, autor a peste o sută de piese – din care se cunosc doar şapte – a prezentat o tragedie la un concurs de versuri. Anunţarea rezultatului concursului întârziind, Sofocle a aşteptat cu nerăbdare. Când, în sfârşit, rezultatele au fost făcute cunoscute şi Sofocle a aflat că piesa lui întrunise toate sufragiile, emoţia i-a fost atât de puternică, încât i-a pricinuit moartea.
Morți neobişnuite: Heraclit a fost devorat de câini
- Heraclit, filozof grec
Data morţii: cca. 480 î.Chr. (la 40 de ani)
Cauza: devorat de câini
Locul : Efes (Turcia)
Înhumat : Efes
Bolnav de hidropizie, Heraclit a născocit un tratament pentru a elimina apa din corp: s-a uns cu bălegar şi s-a expus la soare. Dar, cum prin crusta de excremente nu răzbătea mirosul de om, o haită de câini l-a luat pe filozof drept un animal şi l-a devorat. Tot devorat de câini a murit şi Euripide (poet tragic grec), în anul 406 Î.Hr. (la circa 74 de ani). Mare amator de vânătoare, poetul îl urmase pe Arkhelaos, regele Macedoniei, la Arethusa. Într-o seară, părăsind masa regală pentru a se întoarce în cortul său, Euripide a fost atacat şi devorat de nişte câini vagabonzi.
- Machiavelli (Niccolo)
Om politic şi filozof italian
Data morţii: 22 iunie 1527 (la 58 de ani)
Cauza: medicaţie inadecvată
Locul: Florenţa (Italia)
Înhumat: biserica Santa Croce, Florenţa
Pentru a-şi calma durerile de stomac, Machiavelli obişnuia să ia nişte purgative pe bază de aloe. Durerile devenind din ce în ce mai puternice, şi-a mărit doza cu de la sine putere, până a murit răpus de îngrozitoarele colici cu care s-a soldat tratamentul. Se spune că, întrebat unde prefera să meargă, în rai sau în iad, ar fi răspuns: „Mai degrabă în iad, să pot discuta chestiuni de stat cu toate marile spirite, decât în rai, cu o droaie de blegi!“ A fost înmormântat la Santa Croce, în cel mai comun loc cu putinţă. Ceea ce nu l-a supărat câtuşi de puţin pe nepotul său, ba dimpotrivă: „Bunicul – a spus el – era amator de conversaţie; cu cât va avea mai mulţi morţi să-i ţină companie, cu atât va fi mai plăcut pentru el“.
Morți neobişnuite: lui Anacreon i s-a tras de la un sâmbure
- Anacreon (poet grec)
Data morţii: circa 570 Î.Hr. (la 85 de ani)
Cauza: sufocat de un sâmbure de strugure
Locul: Theos, în Lidia (Turcia)
Înhumat: Theos
Valerius Maximus povesteşte astfel sfârşitul lui Anacreon: „În timp ce sorbea sucul unui strugure copt la soare, pentru a-şi întrema puterile secătuite, un îndărătnic sâmbure verde se opri în gâtleju-i uscat şi îi curmă viaţa“.
- Cyrano de Bergerac (Savinien de)
Eseist şi filosof francez
Data morţii: 28 iulie 1655 (la 35 de ani)
Cauza: lovit mortal de o grindă
Locul: Sannois (Franţa)
Înhumat: strada Charonne 98, Paris, unde se afla capela mănăstirii Fiicele Crucii, distrusă în 1906
Eroul pe care Edmond Rostand l-a făcut celebru a scăpat teafăr din atâtea dueluri şi lupte pentru a muri într-un mod stupid, dintr-o rană produsă de o grindă de acoperiş care i-a căzut în cap. Simţindu-şi sfârşitul aproape, a cerut să fie dus la Sannois, la vărul său, Pierre de Cyrano, unde a şi murit.
