“Prizonieră în pânza de păianjen” de David Lagercrantz

Titlu: Prizonieră în pânza de păianjen
Autor: David Lagercrantz
Câte stele i-am dat:

Editura: Trei
Anul apariției: 2015
Traducere: Raluca Lungu

“Lisbeth Salander şi Mikael Blomkvist se întorc”. Așa scrie pe coperta a patra a volumului “Prizonieră în pânza de păianjen” de David Lagercrantz.

Daaaaaa?!!!! Şi unde se întoarce, mă rog, Lisbeth Salander?!!!! Ca în cartea asta nu prea e personaj principal, să fim serioşi!

Dacă îţi aminteşti textul pe care l-am scris la “Ce citim acum”, pentru mine Lisbeth Salander e unul dintre cele mai TARI personaje feminine EVER. Că m-am apucat de carte cu gândul la tânăra sălbatică, furioasă, uşor nebună şi megaînspăimântătoare nici nu mai are sens să precizez.

Doar că “Prizonieră în pânza de păianjen” NU E DESPRE Lisbeth. E o aiureală de roman cică poliţist, în care un specialist genial în computere şi inteligenţă artificială ajunge să fie vânat de toată lumea pentru că a intrat în posesia unui secret atât de colosal din industrie că acum trebuie ucis.

Care e şmecheria cu secretul ăsta eu una nu prea am înţeles, dar recunosc că nici nu prea mi-am bătut capul. Eram mult prea ocupată să conduc galeria fanilor lui Larsson care strigau: “Hai cu Lisbeth! Hai cu Mikael! Hai cu subiectele acelea mari, profunde, despre lumea în care trăim!”. În naivitatea mea, eram convinsă că toată intriga high-tech a cărţii e doar un pretext. Şi am strigat până am răguşit… degeaba.

“Prizonieră în pânza de păianjen”: calculatoare, foaaaarte multă matematică, hackeri şi… un copil autist

Pentru că din păcate pentru mine, despre asta e vorba în roman. Calculatoare, matematică (foaaaarte multă matematică!), hackeri… Plus un copil autist care reuşeşte să rezolve intriga poliţistă pentru că poate reda din memorie cu cea mai mare acurateţe orice imagine văzută. Prin urmare, îl desenează pe cel care i-a ucis tatăl, specialistul de care îţi vorbeam mai sus, şi… aia e.

Pfffff!

În prima parte a cărţii, Lisbeth trece razant. Deci încearcă să nu clipeşti că sigur o ratezi. În partea finală se străduieşte să-l ocrotească pe puştiul minune cu care doar ea reuşeşte să se înţeleagă. Tânăra colosală din primele trei cărţi, care a traversat orori ca să-şi descopere profunzimi sufleteşti de care nu se credea capabilă, care nu dădea doi bani pe părerea altora despre ea şi care era cea mai anti-eroină cu putinţă devine acum… o super-eroină. O protectoare a femeilor şi copiilor abuzaţi, pe care Iron Man ar putea s-o coopteze oricând, fără jenă, în echipa lui de Avengers. Şi cam atât… 🙁

Mikael, jurnalistul justiţiar din primele titluri, se transformă acum într-un obosit şi prăfuit care se plimbă de colo colo, zbătându-se ca peştele pe uscat să o ajute de la distanţă pe Lisbeth. Din când în când se gândeşte cu nostalgie la ce s-a întâmplat în cărţile precedente ale seriei. Și nu pot să spun că nu-l înțeleg…

Celebrul duo Lisbeth – Mikael se reuneşte abia la finalul volumului

Celebrul duo Lisbeth – Mikael se reuneşte, în cele din urmă, la finalul volumului pentru… o partidă de sex. Mă rog, nu sunt chiar sigură, că în acel moment eram atât de plictisită de toată agitaţia aceasta inutilă, că am răsuflat uşurată. “Bine că s-a terminat!”.

Acum…

Am spus încă de la început că mă aşteptam la altă scriitură. Nu sunt absurdă să pretind o continuare “pe bune” a trilogiei, atâta vreme cât avem de-a face cu autori diferiţi. Dar de ce să te oferi să pui pe hârtie “cartea a partea din seria Millennium” dacă ai de gând să modifici… totul? Și structura personajelor, şi abordarea cazurilor hai-să-le-zicem poliţiste, şi feeling-ul cărţii? Nu mai bine scria dl. Crantz-Crantz o carte de capul lui şi gata?!

(“Naiba i-o mai citea atunci”, îmi răspund singură la întrebări, supărată în continuare pe mine că m-am lăsat atât de uşor păcălită şi mi-am pierdut vremea şi banii cu aşa “capodoperă”).

Dacă nu zace un pui de hacker în tine, te vei plictisi de moarte

Mai ales că eu îl suspectez pe Crantz-Crantz că nu i-a plăcut deloc seria Millennium. Mai mult, cred că nici măcar nu a citit-o cu atenţie, căci am descoperit inadvertenţe importante, dar nu mă mai apuc să le înşir că poate, na!, nu mă crezi pe cuvânt şi vrei să se te convingi pe ochii, timpul şi nervii tăi ce e cu “pânza de păianjen”.

Concluzionând…

Îţi doresc să nu naufragiezi pe o insulă pustie DOAR cu această carte. Dacă nu zace un pui de hacker în tine, te vei plictisi de moarte!

P.S. 1 Eu când spun că unele lucruri ar trebui lăsate în pace, netulburate…

P.S. 2 Vestea proastă e că apariţia surorii lui Lisbeth în rolul principal negativ anunţă noi romane din serie scrise de Crantz-Crantz. Vestea bună e că domnul autor nu mai vede un ban de la mine. Adio!

Ce-am scris când am început să citesc “Prizonieră în pânza de păianjen” de David Lagercrantz

În urmă cu câţiva ani, seria “Millennium” a lui Stieg Larsson a reprezentat pentru mine o surpriză CO-LO-SA-LĂ. Nu numai că mi-a plăcut la nebunie, dar trilogia suedezului m-a determinat să-mi îndrept atenţia spre literatura poliţistă a nordicilor, după ce mi-am administrat un perdaf serios că am ignorat-o atâta vreme.

(Bine, între noi fie vorba, alt titlu care să mă cucerească aşa cum a făcut-o “Millennium” n-am mai descoperit ulterior. Dar recunosc că aventura mea printre romanele contemporane scrise de autori norvegieni, suedezi & Co. a fost extrem de interesantă.)

Revenind…

Nici n-as şti spre ce să arăt cu degetul mai repede dacă m-ai întreba ce mi-a plăcut aşa mult la seria lui Larsson.

Combinaţia dintre jurnalistul Mikael Blomkvist şi ciudăţenia-aia-de-fată Lisbeth Salander mi s-a părut fabuloasă.

În plus, Larsson se foloseşte de aventurile prin care trec Mikael şi Lisbeth pentru a realiza o frescă plină de brutalitate a Suediei de azi. Dacă te apuci de această carte sperând să ai parte doar de distracţia pe care ţi-o furnizează un roman poliţist, mai bine renunţă! Larsson abordează şi aprofundează teme dificile ca servicii secrete, corupţie, lumea financiară, spionaj, mişcări extremiste, jurnalism. Îți spun, țăndări mi-a făcut imaginea idilică pe care o aveam despre Suedia cea-romantic-acoperită-de-zăpadă.

Cea care m-a cucerit total şi definitiv a fost… Lisbeth

Dar, mai presus de toate, cea care m-a cucerit total şi definitiv a fost… Lisbeth! Fata aceasta antisocială, dură şi violentă, care a cunoscut toate ororile la care te poţi gândi, e atât de hotărâtă să supravieţuiască, chiar şi prin cele mai neortodoxe modalităţi, încât m-a umplut de admiraţie. Într-un top personal al personajelor feminine preferate, condus de Jane Eyre, aşa cum ţi-am mai spus, Lisbeth e undeva în apropierea podiumului.

Din păcate, Stieg Larsson a murit în 2004, înainte de a-şi vedea primul volum tipărit din această serie care ar fi trebuit să numere… zece titluri. Nouă ani mai târziu editura care publicase primele trei cărţi a anunţat, spre stupefacţia mea, că a angajat un scriitor care să-i continue opera.

Iar azi ţin în mâini rezultatul acestui demers. “Prizonieră în pânza de păianjen” de David Lagercrantz. Orice apreciere despre această carte eu nu am de gând să fac în acest moment. Îmi impun s-o citesc fără idei preconcepute, fără să ridic din umeri a scepticism şi fără să mă aştept ca Lagercrantz să fie totuşi… Larsson.

Trilogia “Millennium” de Stieg Larsson poate fi cumpărată online după cum urmează:

Bărbaţi care urăsc femeile – de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI sau de AICI.

Fata care s-a jucat cu focul – de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI sau de AICI.

Castelul din nori s-a sfărâmat – de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI sau de AICI.

Ce cărți semnate de David Lagercrantz din seria Millennium poți cumpăra online:

Prizonieră în pânza de păianjen – de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI sau de AICI.

Dinte pentru dinte – de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI sau de AICI.

Fata care trebuia să moară – de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI sau de AICI.

Facebook Comments